Doi ani de blogguit
Da, atât se împlinesc azi, de când am încropit coltişorul ăsta de blogosferă.
Doi ani de când am transformat locul acesta într-un salon cu tapet în tonuri de roz, peste care am aşezat tablouri în care am pictat întâmplări de viaţă, hazuri de necazuri, aspecte ale societăţii în care trăim, salon în care v-am primit cu drag pe toţi cei care v-aţi făcut obiceiul de a mă vizita ori de câte ori poftiţi a mă citi.
În aceşti doi ani, deşi veţi spune că folosesc un clişeu, am evoluat odată cu locşorul ăsta. Şi când spun evoluţie, mă refer atât la scriitură, cât şi la subiectele abordate. În privinţa subiectelor abordate, aş putea motiva îndesirea lor prin faptul că de-a lungul acestor doi ani mi-am dat seama că nu doar eu şi trăirile mele contează în viaţă şi merită sesizate, şi că e păcat ca şi alte aspecte ale vieţii noastre, a tuturor, fie că vorbim de lucruri frumoase, cu care ne putem mândri, fie uneori deranjante, să nu fie expuse aici.
Mie, una, îmi place să laud locul ăsta- cui îi place, bine, cui nu-i place, iar bine. Nu scriu doar pentru mine, nu scriu nici pentru trafic (ştiţi voi- degeaba e mult, dacă e prost), scriu pentru voi toţi, de dragul lumii ăsteia uneori atât de colorate, şi de asta îmi revine onoarea de a vă mulţumi, încă o dată, atât pentru răbdarea de a citi sute de postări (le-am contorizat acum, sunt 530), cât şi pentru frecvenţa vizitelor voastre în salonul meu cu tapet roz.
Doi ani de când am transformat locul acesta într-un salon cu tapet în tonuri de roz, peste care am aşezat tablouri în care am pictat întâmplări de viaţă, hazuri de necazuri, aspecte ale societăţii în care trăim, salon în care v-am primit cu drag pe toţi cei care v-aţi făcut obiceiul de a mă vizita ori de câte ori poftiţi a mă citi.
În aceşti doi ani, deşi veţi spune că folosesc un clişeu, am evoluat odată cu locşorul ăsta. Şi când spun evoluţie, mă refer atât la scriitură, cât şi la subiectele abordate. În privinţa subiectelor abordate, aş putea motiva îndesirea lor prin faptul că de-a lungul acestor doi ani mi-am dat seama că nu doar eu şi trăirile mele contează în viaţă şi merită sesizate, şi că e păcat ca şi alte aspecte ale vieţii noastre, a tuturor, fie că vorbim de lucruri frumoase, cu care ne putem mândri, fie uneori deranjante, să nu fie expuse aici.
Mie, una, îmi place să laud locul ăsta- cui îi place, bine, cui nu-i place, iar bine. Nu scriu doar pentru mine, nu scriu nici pentru trafic (ştiţi voi- degeaba e mult, dacă e prost), scriu pentru voi toţi, de dragul lumii ăsteia uneori atât de colorate, şi de asta îmi revine onoarea de a vă mulţumi, încă o dată, atât pentru răbdarea de a citi sute de postări (le-am contorizat acum, sunt 530), cât şi pentru frecvenţa vizitelor voastre în salonul meu cu tapet roz.
Comentarii