O parte lene, trei părţi răsfăţ, rezultă zile de vacanţă
De două zile nu doar că miroase a vacanţă, ci chiar E vacanţă.
După ce sâmbăta a fost o zi superbă, în care am evadat din cizme şi haine groase, am avut timp să beau un ceai şi să iau cina (exact ca în copilărie) la bunicii mei, duminică am tras o spaimă de toată frumuseţea. Toată după-amiaza, şi până înspre seară, a nins. Mărunt, mărunt de tot, cu vântul de rigoare, care îmi izbea particulele îngheţate de pielea obrazului.
Ieri am început săptămâna de vacanţă, săptămână în care am hotărât că nu-mi va păsa de nimic, şi că mă voi relaxa până mă voi plictisi. De parcă cineva ar putea să se plictisească de relaxare...
Tot ieri am început relaxarea printr-o plimbare prin jurul casei. E curios, mă plimb în tot oraşul, dar rareori se întâmplă să iau pulsul vecinatăţii. O plimbare, plus un shopping, că nu se poate altfel.
Azi m-am relaxat la coafor. Podoaba mea capilară tânjea, şi ea, după destindere. Mai ales după sesiune, când e şi ea stresată, la fel ca şi posesoarea.
Mâine... mâine nu ştiu ce fac. Îmi place să cred că voi ajunge la Dobârlău, unde-mi voi aşeza un chaisse-longue la soare, voi îmbrăca un tricou, şi îmi voi încălzi oasele.
Poimâine am o întâlnire importantă.
Vineri... probabil că un shopping. După haine de primăvară.
Sâmbătă, teatru, în compania lui maman, pentru că am cam neglijat-o în ultima vreme.
Duminică, o carte bună şi mult somn, ca să acumulez energie pentru o nouă săptămână.
În plus, faptul că vremea se tot încălzeşte şi e uscată reprezintă o mare bucurie pentru mine, pentru că aşa voi putea să merg mai des pe jos, ceea ce vă recomand şi vouă;).
După ce sâmbăta a fost o zi superbă, în care am evadat din cizme şi haine groase, am avut timp să beau un ceai şi să iau cina (exact ca în copilărie) la bunicii mei, duminică am tras o spaimă de toată frumuseţea. Toată după-amiaza, şi până înspre seară, a nins. Mărunt, mărunt de tot, cu vântul de rigoare, care îmi izbea particulele îngheţate de pielea obrazului.
Ieri am început săptămâna de vacanţă, săptămână în care am hotărât că nu-mi va păsa de nimic, şi că mă voi relaxa până mă voi plictisi. De parcă cineva ar putea să se plictisească de relaxare...
Tot ieri am început relaxarea printr-o plimbare prin jurul casei. E curios, mă plimb în tot oraşul, dar rareori se întâmplă să iau pulsul vecinatăţii. O plimbare, plus un shopping, că nu se poate altfel.
Azi m-am relaxat la coafor. Podoaba mea capilară tânjea, şi ea, după destindere. Mai ales după sesiune, când e şi ea stresată, la fel ca şi posesoarea.
Mâine... mâine nu ştiu ce fac. Îmi place să cred că voi ajunge la Dobârlău, unde-mi voi aşeza un chaisse-longue la soare, voi îmbrăca un tricou, şi îmi voi încălzi oasele.
Poimâine am o întâlnire importantă.
Vineri... probabil că un shopping. După haine de primăvară.
Sâmbătă, teatru, în compania lui maman, pentru că am cam neglijat-o în ultima vreme.
Duminică, o carte bună şi mult somn, ca să acumulez energie pentru o nouă săptămână.
În plus, faptul că vremea se tot încălzeşte şi e uscată reprezintă o mare bucurie pentru mine, pentru că aşa voi putea să merg mai des pe jos, ceea ce vă recomand şi vouă;).
Comentarii