Sublima fineţe a româncelor...

-
De când mă ştiu, urăsc să văd masculi veritabili scuipând pe stradă, din 5 în 5 metri. De departe cel mai frumos tablou e atunci când tatăl merge laolaltă cu fiul, şi fac un fel de întrecere, dar asta-i altă poveste.

Azi, mi-a fost dat să mă aflu pe o străduţă a urbei- eu şi maman pe unul din trotuare, o femeie, pe celălalt.
Noi vorbeam când am auzit un sunet ciudat, venind dinspre latura opusă a străzii. Ne întoarcem privirea... femeia de pe trotuarul celălalt tocmai horcăise îngrozitor de urât, şi se afla în plin proces de- mă scuzaţi- scuipat.

Mai puteţi opina ceva...?

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...

Lucruri suntem de Lucian Blaga

-
Imagine
Lucruri suntem, printre lucruri. Aproape suflete suntem, noi doi, prin soartă asemenea tuturor. Ganduri ca pietrele, uneori stele, lucruri suntem, ce poartă în ele, şi totdeauna,un dor. Pe drumul său fiecare, ne-am duce pe veci undeva… ne-am duce-mpreună, mereu, amandoi. Dar drumul norilor e prea mare în lumea noastră - pentru noi.
Citeşte mai departe...

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...