S-a dat startul Velăntaino-circotecii

Startul s-a dat demult, dar am rămas eu în urmă cu subiectul.

Nici nu-şi intrase luna februarie pe deplin în drepturi, că toate ziarele, toate televiziunile, şi toţi bezmeticii îndrăgostiţii lumii au început să vină cu propuneri. Cei mai din popor se consolează cu o sărbătoare câmpenească dedicată lui Velăntain, ori cu o căsătorie de-o zi (aţi fi surprinşi ce pumni în cap v-aţi da dacă ar ţine pentru totdeauna!). Băjeţii şi pipiţele de Dorobanţi o ard prin cluburi, cu acadele în formă de inimioară în gură:D. Cei din high-class îşi surprind femelele cu excursii pe-ale căror destinaţii nici nu le pot localiza pe-un glob pământesc.
În ceea ce priveşte ofertele de petrecere a lui Velăntais Dei în urbea noastră, săptămâna trecută am văzut un mirific reportaj de la piscina lu' Puchianu Paradisul Acvatic, unde doi idioţi în chiloţi (un el şi-o ea!), înarmaţi cu pahare de şampanie, ne făceau o demonstratie, pe viu, cum am putea să ne delectăm în fabuloasa zi în care tot Universul iubeşte. Plus că şi-acolo se pot încheia one-day marriages. Ceea ce mi se pare foaaarte tare e că, atunci când a fost întrebat de către reporter dacă ar vrea ca mariajul de o zi să se transforme într-unul permanent, şmecherul a dat-o-n cu bâta-n baltă. Cu pretena lângă el. Pretenă care mai avea puţin şi se sufoca de plăcerea one-day marriage-ului. Vorba cuiva: Frumos, dacă te vede mă-ta, face infarct!

Zilele astea mi-e dat să citesc despre un aşa-zis târg al lui Velăntain, la poalele Tâmpei. Mă scuzaţi, cică nu e târg, ci Carnavalul lui Valentin. Aş vrea ca cineva să pună o bombă acolo, dar mă gândesc că e păcat de Olimpia.

Eu, de Velăntains, ca şi anul trecut, şi anul celălalt, şi tot aşa, fug din oraş. Şi mă duc singură, într-un loc frumos, unde mă bucur de aer, soare, şi linişte.
Voi ce faceţi de Velăntains?:))

PS. Acum serios, ziceţi şi voi dacă n-ar fi mai frumos să le lăsăm americanilor Valentine's Day. Acolo are farmec, pentru că oamenii au şi bunul-simţ în ceea ce priveşte sărbătorirea lui, această zi neînsemnând că trebuie să ţipi în gura mare pe străzi şi la televizor că îţi adori jumătatea, ci e suficient să îi dăruieşti un home cooked meal, sau o valentină (felicitarea tradiţională).
N-ar fi mai bine să ne sărbătorim noi Dragobetele nostru? Sau chiar mai bine, să ne aratăm dragostea în fiecare zi, şi să renunţăm de la o mai arunca ostentativ în ochi celui/celei iubit/e doar cu prilejul unei singure zile?