Pe la noi

-

Ieri, de-abia ieşisem din bloc, când văd un ţânc ieşind, pe tricicletă, din parc. La colţul trotuarului, îl aştepta, presupun ca asta era, bunicul. Şi îi zice scurt ţâncului: Hai! Ţâncul: Unde, unde mergem? Haaai! Da' zi-mi unde merrrrgeeem?! Haaaiii!!! La o bere?! La o bere?! Din nou un "Hai!" retezat şi duşi au fost.

Acum, următorul reportaj teve despre un alt copil căzut în comă alcoolică, în mod sigur că nu va mai constitui un motiv de mirare.

Comentarii

Marius Ola a spus…
Din bere se poate învăţa despre cultură. Fie ea şi de hamei. Aşa că nu e dracul chiar atât de negru. Sper totuşi să nu-l fi "culturalizat" bunicuţul şi pe ala micu :)
9 septembrie 2009 la 10:18
Oana a spus…
@ Marius Ola: Acum nu sunt absurda- n-o sa zic ca bunicul il indoapa pe respectivul plod cu bere, insa sunt indeajuns de realista incat sa pot afirma ca, odata ce va creste, copilul ala se va purta, la randul lui, la fel ca bunicul sau. Pentru ca toti oamenii se comporta asa cum au vazut in familie, in anturajul in care si-au dus existenta inca de mici...
9 septembrie 2009 la 23:35
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...