After.

După câteva săptămâni de stres, azi am trăit cu vaga impresie că e weekend... Deşi m-am trezit devreme (la 6.30 eram în picioare, şi îi ascultam pe vecinii de deasupra cum răcneau precum urşii in pădure), n-am ajuns departe, pentru simplul fapt că am lenevit. M-a lenevit vremea, de fapt.

Aseară, eram foarte optimistă, şi credeam că iarna s-a dus de tot, până la anul, mai ales că nu demult am văzut şi ghiocei, în mai multe curţi. Dar nu, de îndată ce-am tras draperiile azi-dimineaţă, am zărit cum fulgi maaari de zăpadă cădeau necontenit din cer, aşezând albul pe străzi mai repede decât aş fi crezut. Peisaj de poveste, văzut de la etaj, nimic de zis, dar odată ieşită din casă, m-am simţit întocmai ca la pescuit. Daca aş fi avut şi cizme de cauciuc, era perfect, dar n-am- sunt la Dobârlău. Curaţatul maşinii a fost o aventură, de fapt, două aventuri, pentru că a trebuit să o curăţ de două ori. Pe la prânz, zăpada era "curaţabilă", dacă o pot numi aşa, dar acum, seara, s-a transformat într-o mocirlă apoasă, întinsă pe tablă, pe care de-abia puteam s-o împing cu enstrumentul ăla de curăţat maşina. Îmi e de real ajutor şi statura mea foarte impunătoare (not!) de 1.60 şi ceva, care îmi permite să ajung pe plafon, cu o întinzătură de băţ şi încă un salt pe-un picior. Curios e faptul că nu e frig, deşi presimt că la noapte, totul se va transforma într-un maaare patinoar, iar ştirile de mâine se vor întrece să prezinte accidente care mai de care mai urâte.
Gata cu pseudozăpada.
Azi n-am avut niciun scop, ba chiar mi-a lipsit învăţatul. Da, pot spune că devenise deja o rutină a ultimei perioade. Dar a trecut, şi a trecut cu bine. Am trăit prima noastră sesiune, am trăit primele emoţii şi primii tremurici de studenţi, am socializat, ne-am bucurat, am bârfit, am făcut de toate. Aseară am sărbătorit finalul grandios al stresului de examen şi al nopţilor de învăţat. Şi cel mai interesant lucru pe care l-am aflat aseară a fost că nu numai mie mi-a fost greu să mă adaptez în primele luni, ci că şi altora le-a luat mult să schimbe 5 vorbe mai acătării cu cineva, sau şi-au dorit să plece în lumea largă, chiar din primele săptămâni.
Concluzie: sfârşitul sesiunii face ca aerul de noapte să pară mai proaspăt, iar somnul de după mai dulce, chiar de se sfârşeşte odată cu răsăritul.
Am mai bifat o realizare pe ziua de azi- am reuşit să mănânc, după 3 zile. Şi e chiar important, dacă am ajuns s-o scriu aici. Am mâncat mult şi cu poftă, şi văd că n-am murit. Încă.
Îmi făceam planuri optimiste de escapade de weekend prin zăpadă, with my moonboots on, dar cred că vor fi plimbări cu my fishing boots on.

Noi să fim sănătoşi, şi primăvara îndeajuns de încăpăţânată, că imediat ne trezim în martie, cu tot cu soare şi muguri de frunze!