Folder 4, picture 4
Extenuată după 2 examene de coşmar, de care am trecut neaşteptat de bine, în raport cu starea mintală pe care o aveam la momentul susţinerii lor, ajung aseară pe la 21.30 acasă, îmi arunc geanta într-o parte de pat, hainele pe-un scaun (că tot mă laud tot timpul cum că sunt ordonată), şi pentru relaxare, iau o cană de ceai de mentă şi încep turul blogurilor, căci eram restantă. Nu ştiu dacă v-am mai zis că n-am timp nici să mor zilele astea. Dar, acum, până luni sunt cât de cât mai liniştită. RĂUL mare a trecut:D
Şi, după cum spuneam, în cadrul turului (de onoare) al blogurilor, ajung pe pagina amicului Notopic... Care bineînţeles avea "coaptă" o leapşă pentru mine. Ce-o fi zis, măi, Oana asta nu prea mai scrie, ia să-i dau o motivaţie! Daaar, leapşa e destul de interesantă, pentru că n-are întrebări, ci poze, adică ceea ce-mi place mie mai mult. Se cere să deschizi folderul 4, şi poza 4. Să vedeeeem...
Aaah, nici nu cred că putea să pice mai bine. Culmea, 4 e numărul lunii mele de naştere, iar poza datează din 28 aprilie 2007. Şi pare că a trecut o viaţă de atunci. Este făcută într-un weekend, la Dobârlău, din curtea bunicilor mei adoptivi, si chiar din momentul acela mi s-a părut cel mai frumos apus văzut vreodată. Am mai reuşit anul trecut să surprind câteva, dar niciunul nu s-a ridicat la inalţimea ăstuia. Sper că vă place şi vouă!
Leapşa merge mai departe la Ambasadoarea.
P.S. E 7 dimineaţa, m-am trezit pentru că nu mai am somn (ca babele), ascult Romantic, şi privesc răsăritul reflectându-se în ferestrele blocului de vis-a-vis.
Şi, după cum spuneam, în cadrul turului (de onoare) al blogurilor, ajung pe pagina amicului Notopic... Care bineînţeles avea "coaptă" o leapşă pentru mine. Ce-o fi zis, măi, Oana asta nu prea mai scrie, ia să-i dau o motivaţie! Daaar, leapşa e destul de interesantă, pentru că n-are întrebări, ci poze, adică ceea ce-mi place mie mai mult. Se cere să deschizi folderul 4, şi poza 4. Să vedeeeem...
Aaah, nici nu cred că putea să pice mai bine. Culmea, 4 e numărul lunii mele de naştere, iar poza datează din 28 aprilie 2007. Şi pare că a trecut o viaţă de atunci. Este făcută într-un weekend, la Dobârlău, din curtea bunicilor mei adoptivi, si chiar din momentul acela mi s-a părut cel mai frumos apus văzut vreodată. Am mai reuşit anul trecut să surprind câteva, dar niciunul nu s-a ridicat la inalţimea ăstuia. Sper că vă place şi vouă!
Leapşa merge mai departe la Ambasadoarea.
P.S. E 7 dimineaţa, m-am trezit pentru că nu mai am somn (ca babele), ascult Romantic, şi privesc răsăritul reflectându-se în ferestrele blocului de vis-a-vis.
Comentarii