Criza înnebuneşte asiguratorii

Să tot fie vreo 5-6 ani buni de când ai mei plătesc asigurările maşinilor, la o bancă. Oarecare, nu dau nume, deşi a fost des vehiculată pe la ştirile locale în ultima vreme. Întotdeauna am apreciat bunul simţ al doamnei care se ocupa de firma noastră, nu stăteam la cozi sau alte tâmpenii, făcea discount-uri în funcţie de parcul auto şi de loialitate. Plus că scumpirea poliţelor ne era anunţată şi se aranja în aşa fel încât să plătim la preţul vechi, bla bla. Nu am luat-o ca pe un privilegiu şi nici ca pe o şansă de oferit atenţii doamnei, ci ca pe o simplă dovadă de respect pentru clienţi, venită din partea lor.

Astă-vară, am vrut să-mi schimb partea inferioară a spoiler-ului maşinii mele, şi nu pentru că intrasem în ceva, ci pentru că era practic frecat de borduri, şi mă enerva. Pierdusem pe drumuri şi vreo două apărători de noroi, sau cum s-or fi numind alea de sub aripile maşinii. Am mai făcut rost şi de o "mică" zgârietură, pe toată partea dreaptă a maşinii, graţie celor care traversează parcarea pentru a ajunge în nefericitul de parc (era de-ajuns să treacă un ţânc mai împiedicat cu o tricicletă ca să o aranjeze), zgârietură care n-a mers polişată, deci trebuia retuşată.

Am deschis dosar de casco, am mers la constatare de daune, un întreg ritual, care în mod surprinzător n-a durat decât vreo 2 ore. Mă gândeam cu bonomie: dom'le, ăsta da respect faţă de client! Aveau câteva service-uri agreate, mi-am ales reprezentanţa mărcii- că doar nu era să mă duc la Dacia; am făcut programare, iar prin data de 25 august am predat maşina. Ca o stăpână iubitoare ce sunt, am bătut zilnic drumul până acolo, ca să verific lucrările. Băieţii au făcut o treabă excelentă, le-am lăsat o sticlă de whiskey în portbagaj, pe care, atunci cand am luat maşina din service am găsit-o unde-o lăsasem. Toate bune şi frumoase, dar NU puteam scoate maşina din service. A bătut-o praful în parcarea lor vreme de vreo 2 săptămâni, pentru că nu primeau avizul de plată de la banca asiguratoare. Deci lucrarea a durat 2 zile, iar birocraţia dura 2 săptămâni?! Cei de la service îmi dau facturile in braţe, ca să mă duc la bancă. Le citesc, oarecum stupefiată: total de plată 6000 de ron. Dacă trebuie să îi scot din buzunar, mă duc şi le dau cu respectul între ochi.
La bancă, mă lovesc de neni burtoşi şi cu chelie, care ba nu mai găseau dosarul, ba îl trimiteau dintr-un birou în altul, ba mă pun să semnez o reîntregire de poliţă, în caz că intră un TIR în mine(am citat din nenea burtos), ba mă trimit iar la cei de la service, care, practic, n-aveau nicio treabă. În cele din urmă, tot cei de la service fac ce fac, şi îmi dau maşina fără să fi primit avizul de plată, rămânând, într-un fel, tot ei cu buza umflată, dar eram mulţumită măcar că am recuperat-o.

Am zis că asta mi se putea întampla numai mie. Asta până săptămâna trecută, când toate ziarele şi toate televiziunile locale prezentau banca respectivă drept o sperietoare a asigurărilor. Tot tărăboiul din cauza avizelor de plată, exact aceeaşi poveste ca şi în cazul meu, doar că eu n-am mers în faţa sediului cu megafonul şi maşina. Rata mea de casco e scadentă la sfârşitul lunii curente. Am stat strâmb, am judecat drept (poţi să râzi de pe acum, Ralu), am intrat pe site-urile diverşilor asiguratori, am mers la sucursale, şi am găsit. Într-o exprimare binemeritată de respectabilii, îmi bag picioarele în asigurările lor.

La sfârşitul lunii mă duc la o altă firmă, cea mai serioasă din domeniu, unde, culmea, poliţa e şi cu 50 de euro mai ieftină, iar ai mei au facut deja şi celelalte RCA-uri. Firma la care renunţasem acum 5-6 ani.

Are românul o vorbă: Faci ce faci, dar tot la noi ajungi:))! Iar în momente de criză, inevitabil te întorci la cei serioşi.