Fine de august, în poze

Pentru că odată şi-odată tot va veni răcoarea toamnei, m-am gândit că ar fi bine să-i mai ofer lui Monsieur Bubu încă vreo două-trei săptămâni de sejur în libertatea patriei sale mume. Ain't I generous?


Da, ştiu, frumoase culori. Şi nu doar atât- ochiul-boului sunt şi dovada vremii înaintate, căci ele obişnuiesc să înflorească mult mai târziu. Dar nu-i chiar aşa de rău- încă mai am în grădină dalii, trandafiri şi gladiole în plin proces de înflorire. Pentru a nu ştiu câta oară pe anul ăsta. Mulţumesc că-mi umpleţi camera cu vaze:)


Consătenii mei sunt nişte scumpi. Tocmai ce mi-au postat din nou, în faţa casei, alte căpiţe de fân. De parc-ar ştii ce mult le iubesc:D.


Să vă fac cunoştinţă cu... noul Tomi. Minimotanul care se "adapă" direct din găleţoiul ăla de 30 de ori mai mare decât el:))


Ştiţi ce mi-a zis? Că n-ar da iarba pentru niciun covor, oricât de pufos, la îndemână pentru scărpinat, şi bun de jupuit cu dinţii ar fi. Plus că e şi comestibilă:)


Nu ştiu dacă v-am zis, dar de când îl am aici pe Luca, am jucat mai mult fotbal decât am jucat în toată viaţa mea de până acum. De fapt, până la el, n-am jucat deloc, fiindcă mi-e frică de mingi.


Cum văd daliile un apus de soare...


Oana a muncit mult ieri. În poze nu se vede, dar oasele ei o simt şi se resimt din plin. Mâine, dacă tot e luni, sper să-mi recapăt forma.