Ce poate fi mai frumos...


... decât ca într-o însorită duminică de august, printre ultimele, de altfel, să simţi aerul curăţat de noaptea ce tocmai a trecut pătrunzând prin fereastra întredeschisă? Şi, pe lângă aerul curat, să mai auzi şi bârrrâitul, harrrâitul şi tuşşşitul motorului unei maşini de gunoi, ce încerca să întoarcă FIX sub fereastră???

Şi... te foieşti un pic, îndeşi şi mai adânc dopurile de urechi, asezonezi cu o pernă peste faţă, şi... tocmai când te rogi să mai poţi coace somnul preţ de un sfert de oră amărât, SUNĂ TELEFONUL. Pentru ca cea de la capătul firului să te întrebe ce faci (DORM, ca orice om normal, dimineaţa, că doar n-oi dansa pe masă!!!) şi să îţi dea ultimele ştiri în materie de cunoştinţe sosite de prin ţările calde (mă crezi că se puteau întoarce şi de pe Marte, că tot indiferent mi-era?!)

Trântesc telefonul de lemnul noptierei şi mă întind nervos. Casc...


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie