Când clătite nu sunt, nimic nu e

După multe alergături de colo-colo, prin oraş, la cumpărături, şi cu alte treburi, spre seară am avut întâlnire cu Pesica- recent întoarsă de la malul mării, cu obrajii brăzdaţi de dungi roşii precum Soarele în apus; şi cu Bia- la fel de recent întoarsă de la mare, dar fără să fi furat la fel de multe raze precum Tania.

Toate bune şi frumoase, subiecte de vorbă aveam, căci fiecare dintre noi mai avusese câte-o escapadă, două... Şi noi, ca tot omul, căutăm o terasă, mai făr' de specimenele tipice care le aglomerează, şi astfel, alegem terasa de lângă cea a Restaurantului Chinezesc, din Piaţa Sfatului. Conţine un nume de splendidă capitală europeană în denumire, da' nu vreau eu să-i fac reclamă.
Odată aşezate la o măsuţă, am început să mă uit pe jos. Pe jos unde nu era nicio platformă din duşumea de lemn, pe care să stea scaunele şi măsuţele, ci simplu, pavajul Pieţei Sfatului. Şi, cum mă uitam eu cu ochiu-mi sfredelitor de bine-văzător, observ cum, pe lângă cei enşpe mii de pufi şi pene de la porumbeii ce înfrumuseţează Piaţa, la picioarele noastre se aşterneau alte enşpe mii de gunoaie. Şi când zic gunoaie mă refer la hârtii, ambalaje, bonuri de casă, care la cea mai mică bătaie de vânt îţi atacau degetele picioarelor, sau mai rău, îţi pătrundeau prin sandale. Cum sunt un pic obsedată (un pic mai mult, de fapt) de curăţenie, până aici mi-a fost!
M-am ridicat, am avut grijă să ne motivez plecarea, şoptit, fix în urechea unei chelneriţe ce se afla în vecinătatea mesei noastre, şi duse-am fost. N-aveţi decât să vă spălaţi pe cap cu terasa voastră, şi să aveţi clienţi atunci când vi-oi trimite eu!

Deşi nu părea, afară era extrem de cald (nu ştiu şi nu înţeleg de ce unii oameni îmbracă deja hainele de piele sau de iarnă- am tot văzut şi din ăştia în ultimele zile), şi am ales un alt loc, mai răcoros, şi unde, în mod sigur nu apar specimenele "de terasă"- sub Tâmpa, la vânător, pădurar, sau ce-o fi ăla, că niciodată nu ştiu:)).
Eh, când ziceam că mizeria din Piaţa Sfatului e cel mai rău lucru care ni s-a putut întâmpla, iată că vine deja cunoscuta pădurăreasă, pardon, chelneriţă, ca să ne ia comanda. Asta în timp ce stătea pe piciorul meu. Dacă eram în adidaşi n-aveam nimic împotrivă, dar sandalele nu-mi permiteau, şi cu atât mai puţin, degetele.
Îşi cere scuze... printre cele ce comandasem se aflau şi nişte clătite cu ciocolată. După alte 10 minute, aduce sucuri, cafele, toate cele, dar fără clătite. Trec 10 minute, un sfert de oră, pălăvrăgeam de zor, când ne dăm seama că... luăm clătitele de unde nu's. Trece juma' de oră, aproape trei sferturi... Cer nota de plată, şi DOAR atunci, îşi aminteşte că NU AU clătite. Clătite cu ciocolată. Am vrut să o întreb dacă ei AU ceva acolo. O mai întrebasem de plăcinte cu mere sau cu brânză, înspre începutul şederii noastre. Nici d-alea N-AVEAU. Pun pariu că, de-i ceream apă de la chiuvetă, zicea că N-AU. Ce v-aş zice câteva!

Bia avea chef de poze.
Se poate observa aici ce-a ieşit. (V-am zis eu că nu sunteţi la fel de bronzate:D)

PS. Titlul postului este dat de Pesica:)).
PS.2 Râd cu lacrimi. Nenea dezaxat, de pe aeroport, e la OTV:))