Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Tania- recovering after a recent minor surgery. Oana- tot în vacanţă. Încă mai am nevoie de ceva timp pentru a mă acomoda cu ideea. Între noi, pisi Băftoasa.
Family portrait.
Gogoşi. Da, măi, da, sunt cu lapte:))
Pesica, cu degetu-n vânt. Ei, ştiu că nu e de râs, dar facem şi noi haz de necaz:D.
Dude se juca cu camera foto, iar noi... presupun că priveam albastrul perfect al cerului. După săptămâni întregi de gri monoton, contemplarea e pe deplin motivată.
Comentarii