Cum să faci un biznis rentabil pe banii altora...

... adică pe banii fraiereştenilor ce plătesc taxe şi impozite la bugetul local.

Acum câteva ore, pe când ieşeam din parcare, am văzut o camionetă, ce încerca să intre în parc. Plină cu nisip, pe care am presupus că urmează să îl descarce în groapa de nisip destinată ţâncilor.
Din câte îmi dictează mie raţiunea, având în vedere că parcul este una dintre mândriile municipalităţii (chiar i-aş invita pe la 2 noaptea ca să savureze atmosfera cu răcnete şi beţivi laţi pe bănci), întreţinerea, reparaţiile, şi administrarea parcurilor din mun'cipiu o face tot Primăria. Mă grăbeam, aşa că n-aveam nici timp şi nici prea mare interes ca să vad cine, cum, ce şi câte lopeţi de nisip descarcă sau ba.

Nici nu mă aşteptam la ceea ce urmează, dar, cum mi-am făcut un obicei din a fi omul nepotrivit, la momentul potrivit... Peste vreo oră, revin acasă. Nisipul fusese practic trântit în mijlocul parcului, cu o roabă în vârful grămezii, pe post de cireaşă pe tort. Din nou, nimic relevant.
Udam florile. Văd că o maşină parchează la intrarea în parc. Maşină e mult spus, troacă ar fi mai adecvat. Conducătoru-i coboară, fălos nevoie mare, vestimentat ţanţoş în bermude şi tricou alb. Îşi deschide portbagajul, se foieşte de colo-colo, parcă frecându-şi palmele întru aşteptarea a ceva. La început nu mi-a atras atenţia. Apare în mijlocul parcului un angajat al Primăriei- avea salopetă, lopată, alură corespunzătoare speciei Dorel. Apare şi conducătorul maşinii.

Dau noroc cu complicitate, conducătorul aduce primul sac de rafie, gol, din portbagajul maşinii. Nenea-n salopetă dă la lopată până îl umple. Lumea din jur NU VREA să observe mizeria.

Conducătorul duce sacul plin ochi cu nisip înspre portbagaj, având mina lui Zdreanţă temător să nu fie prins cu ou-n gură.

Aduce alt sac gol. Procedeul de umplere este acelaşi. I se leagă gura, se transportă în braţe până-n portbagaj. Alt sac gol, aceeaşi poveste. Devine plictisitor, huh?

După ce al treilea sac a fost încărcat, conducătorul vine, precum o vulpe şireată, înspre muncitoru-n salopetă. Scoate dintr-un buzunar una sau mai multe bancnote şi i le pasează celui în salopetă. S-a văzut după viteza-i de reacţie că practică acest sport în mod destul de frecvent.

Alt sac gol, acelaşi procedeu de umplere şi băgare în portbagaj, încă un sac gol, devenit plin în alte câteva clipe.

Îndesarea ultimului sac, în portbagajul deja târâş al maşinii, a look back in the park, datul mâinii cu cordialitate, şi dus a fost.

In the blink of an eye, totul revine la starea-i iniţială. Toată lumea e mulţumită- primăria, pentru că a mai bifat o realizare pe foaia de sarcini a zilei; muncitorul primăriei, pentru că acum poate sta la o taclală, liniştit şi cu buzunarul un pic mai umflat; iar cel mai câştigat e nenea cu portbagajul plin, fiindcă acum are nisip, achiziţionat pe-o nimica toată. Nu ca mine, care anul trecut am dat mii de lei pe nici-nu-mai-ştiu-câte bascule cu munţi de nisip pentru mortar. Făceam un calcul, şi dacă până diseară mai găseşte încă vreo câteva parcuri în plin proces de umplere a gropilor cu nisip, şi încă câţiva Dorei dornici să îşi rotunjească veniturile, aproape că face o basculă. Ba chiar îi recomand să îşi ataşeze la maşină o remorcă, ca să facă treaba oablă, dacă tot o face.
Plus că, dacă iei un sac de colo, altul de dincolo şi tot aşa, parcă nici nu se observă la ochi. La ochi nu, dar la banii idioţilor cărora le sunt blocate conturile în caz de întârziere chiar şi cu o săptămână la plata impozitelor DA.

Iar vouă, dragi bunici, părinţi, bone, şi orice veţi mai fi fost în parc la ora respectivă, felicitări pentru atitudine. De-atâta fericire că odraslele vor avea nisip în groapa aia de joacă infectă, unde îşi au toaleta (n-am vrut să-i zic chiar loc de caca-piş) câinii de la toate blocurile din zonă, n-aţi avut tupeul să îi strigaţi cretinului ăluia că vă fură din buzunare. Dacă e să împărţim grămada aia de nisip la numărul contribuabililor naivi din Braşov, o să rezulte măcar un pahar de câteva grame de căciulă. La fel cum "aţi luptat" pentru paharul care revenea, teoretic, fiecăruia dintre voi, aşa luptaţi şi pentru alte drepturi care vă sunt călcate, nu în picioare, ci cu cilindrul de tasat asfaltul.

Proslăviţi nesimţirea şi ridicaţi hoţii la rang de idol în continuare, că nu e de-ajuns mocirla în care ne-afundăm pe zi ce trece. Ţineţi neapărat să ne vedem pe fundul oceanului.