Cu capu-n nori de decembrie...

Cred ca luna asta, dintre toate, are cea mai mare putere de a te face sa-ti pierzi un' doi mintile... Si nu e doar cazul meu- ma bucur intr-un fel...

Dupa cum spuneam, de 10 zile, caci atat a trecut deja, parca nu-s eu... Mai mult pierzand timpul si neprestand cine stie ce activitati, fie dorm, fie stau...

Sunt fericita ca mi-am intregit colectia de carti pentru scoala- macar atat, daca altceva nu fac...

Sunt fericita ca mi-am organizat cat de cat haosul din sertarele biroului...

Sunt fericita ca, desi ar trebui sa fie iadul pe pamant zilele astea prin cash & carry-uri, hypermarket-uri, supermarket-uri si magazinase de cartier, azi am reusit din nou sa-mi fac cumparaturile in liniste, si fara sa-mi fie smulse hainele de pe mine...

In schimb, m-am enervat in weekend pentru ca vremea a fost una de tot rasul... Duminica am fost pret de cateva ore la Dobarlau, si in loc sa fie placut afara, a inceput sa tune si sa fulgere si pentru vreun sfert de ora a plouat ca vara... Pe drum am vazut un accident cu o masina izbita de un copac, si inca una intoarsa la 360°, 2 morti intinsi intr-un sant si un ranit, echipaje SMURD si tot setul... A fost iar unul din multele momente in care te gandesti ca asa ceva n-ar trebui sa se intample sub nicio forma, si parca in sinea ta, ti-ai promite ca de-acum n-ai sa mai pui mana pe volan in veci... Insa in ziua urmatoare iti calci pe inima, si tot asa... Dar, oricat de puternic ai fi, o astfel de priveliste n-are cum sa te lase indiferent, sau macar sa iti faca mainile sa tremure un pic...

Sa ma gandesc, ce nemultumiri mai am... Ah, ma enerveaza toti cei carora li s-a indeplinit visul de a ninge din nou, iar eu, care vreau vara inapoi, am ramas cu ochii-n soare...

Sporovaiesc aiurea- imi place zapada, dar atunci cand e proaspat depusa, cand nu e macinata si transformata in mizerie care stropeste totul, din cap pana-n picioare, cand poti sa iei un bulgare in mana si sa il lipesti de obraz, fara sa-ti fie sila... Vreau intr-un loc unde sa miroasa a zapada, a alb, sa fie brazi cu crengi incarcate cu alb, si conuri drept decoratiuni...

Ma enerveaza taiatul brazilor... Ii urasc pe toti aceia care stau cu mormanele acelea sinistre de braduti mai mult sau mai putin mutilati... N-ar fi mai simplu ca cei care stau la casa sa cumpere unul in ghiveci, care sa poata fi replantat, iar cei care stau la apartament sa cumpere unul ecologic? Va spun eu ca e mult mai practic, unde mai pui ca nu se va usca, nu se va scutura, iar la anul va arata la fel de proaspat...

Afara e un ger de crapa toate pietrele si bolovanii... Totul luceste, iar fumul ce iese de pe un horn plictisit al CET-ului e drept precum o linie, semn de brrrrrr afara...

Ma comport ca o pisica- invelita cu un sal tricotat, mov, preferatul meu, cu scaunul de la birou cat mai tras inspre calorifer, si cu o cana mare, tot mov, plina cu ceai fierbinte...

Cu toate astea, cine-ar mai iesi din casa?!

Dar, tocmai ce vorbeam cu Pitz Ralu ca ar trebui sa revenim cat mai rapid cu picioarele pe pamant din toata aceasta visare de decembrie... Imediat vin Sarbatorile, si trebuie sa avem grija ca nimic din ce-am planificat pe anul asta sa nu ne scape, si nicio promisiune din cele facute sa nu dezamageasca...