1 Decembrie 2008

Sau Ziua Nationala a Romaniei... Sau Ziua noastra, a tuturor care, conform datelor din buletin sau a simtamintelor noastre fata de patrie, ne intitulam romani...

Nu stiu cat de mult inseamna ziua aceasta pentru voi, nici macar nu stiu daca ati avut curiozitatea de a intoarce pagina calendarului la luna decembrie... Nu stiu daca ati iesit pe strada la paradele ce s-au desfasurat... La noi, in Brasov, a avut loc o alta manifestare, cea cu moastele Sf. Andrei... Nu stiu cati dintre voi ati iesit ca orice roman tipic, la gratar, "la padure"... Sau asta se face de 1 Mai muncitoresc? Ma incurc in sarbatori- oricum nu prea e vreme de gratare acum, in cel mai fericit caz, daca esti un roman get-beget iti poti scoate nevasta la o bere, la terasa din cartier... Ce n-ati vazut? Va zic eu sigur ca ies femeile la bere si singure, fara sa le duca sotii:))... Aberez, dar si astea sunt comportamente tipice romanului, si pana la urma e ziua noastra nu?

Sunt sigura ca macar unii dintre voi v-ati asezat macar jumatate de ora in fata televizorului, cu telecomanda in mana dreapta si cafeaua in cea stanga, si ati inceput sa butonati... Ce-am vazut eu? Am vazut parada militara, de la Bucuresti, pe care nu cred ca am ratat-o in vreun an... Nu mi-ar placea s-o vad live, pentru ca urasc imbulzeala si orice loc care aduna mai mult de 50 de persoane... In schimb mi-ar placea sa vad toti acei oameni despre care se zice ca sunt mereu gata sa apere tara, sa le vad armamentul din dotare, echipamentele de lupta si uniformele... V-am pomenit vreodata cat de mult ador uniformele? Bunicul meu a fost cadru militar,si copil fiind, eram pur si simplu innebunita de uniforma lui si de epoleti... Cel mai mult imi place Garda de Onoare... Pentru cei care nu ii stiu, sunt aceia care primesc pe aeroport delegatiile oficiale, pazesc Palatul Cotroceni (i-am vazut live acolo, si sunt fabulosi), si poarta uniformele acelea asemanatoare cu cea a lui A.I. Cuza, cu tunici lungi, bleumarin cu extremitati rosii si trese aurii, si cizme... Nu stiu ce-mi veni cu parada militara, dar ii auzeam pe unii vorbind, tocmai azi, de o oarecare absurditate a acesteia... Pai cum sa fie absurda? Si tocmai intr-o zi in care se presupune ca ne sarbatorim Unirea, infaptuita tocmai prin mijloace militare, acum aproape un secol... Noi de ce n-am arata ca avem cu ce ne mandri, daca si Franta, pe 14 Iulie, arata lumii intregi un spectacol asemanator? Am ajuns sa fim rusinati pana si de lucrurile care au mai ramas bune din tot ceea ce reprezentam noi ca natie...

Din restul butonatului telecomenzii am mai retinut: avem romani "adoptati" de tari precum Italia, Spania si Irlanda, care ne duc vestea de popor harnic si talentat la te miri ce... Pentru cine nu stie, avem o doamna care brodeaza si coase milioane de margele pe costumele de toreadori, la Madrid, avem un domn inginer constructor, proprietar al unei firme de constructii, care renoveaza tot ceea ce inseamna monument istoric in Spania- de la simple case vechi pana la Palatul lui Luis de Bourbon... Avem niste fosti mineri care muncesc in Dublin si investesc cu foarte mare succes in agroturismul romanesc... Avem o mica Romanie tocmai in desertul Siriei, tara al carei ministru de finanate a absolvit facultatea in Romania... Unde sunt zeci de oameni de afaceri care si-au inceput, cu ani in urma, business-ul pe plaiuri mioritice; unde sunt medici care vindeca multumita specializarii de pe teritoriul Romaniei noastre; unde exista muzeografi si istorici, in Palmyra, care au studiat tot la noi, si au descoperit ca intre popoarele noastre exista o legatura straveche, de pe vremea Imparatului Hadrian chiar... Avem o doamna, care spune-se prin targul new yorkez, cucereste din mers Broadway-ul... Avem un Costel Busuioc, care oricat de bun sau de rau ar fi el, e un talent incontestabil, dar respins initial de Romania, si "crescut" de Spania...

Ar mai fi, cred, multe si multi oameni ca acestia de presarat prin acest post... Ar mai fi multe cu care sa ne mandrim... Nu demult, auzeam o tampenie, conform careia Romania ar fi o tara superba, pacat doar ca este populata... Vorba unei persoane intelepte- hai sa stam stramb si sa judecam drept, nu suntem noi tara care a dat atatea valori intregii lumi, care culege capsunele spaniolilor si coase pe bani putini hainele de firma ale sus-pusilor europeni? Nu e Brancusi al nostru? Nu e Nadia a noastra? Nu sunt Coanda si Vlaicu cei care au revolutionat descoperirile aeronautice? Nu suntem noi cei care ne-am batut cu turci, cu nemti, cu popoare de tot felul? Nu suntem noi cei care am supravietuit comunismului- ce-i drept, din lupta asta nu am iesit atat de intregi precum am intrat, ci mai degraba am suferit niste leziuni si sechele nevindecate nici macar acum, dupa 19 ani de la Revolutie... E adevarat, orice padure are uscaturile ei... Si Romania e o padure intinsa pe milioane de hectare, in care tind sa cred ca prevaleaza stejarii seculari, inca inundati de seva, si nu cei uscati, gauriti de scorburi adanci, si napaditi de buruieni...

Azi n-am iesit din casa... A fost una din zilele alea in care am eu chef sa studiez lumea dinauntrul cochiliei mele, de unde pot sa vad cat vreau, ce vrea si sa comentez cum vreau... Sa ma bucur, in felul meu, de ziua mea... Fara salve de tun, fara muzici galagioase, fara artificii care aduc mai degraba a sfarsitul lumii decat a sarbatoare, fara sa fiu inghesuita de o mare de oameni care mai de care mai dornic sa impinga, sa injure si sa-ti strice orice urma de buna dispozitie... Sa ma gandesc, in timp ce priveam la tot ce v-am insiruit mai sus, la ceea ce inseamna Romania pentru mine, ca cetatean al ei, la ceea ce va putea insemna in viitor... La sansa, sau nesansa in viziunea unora, de a fi nascuta in acest spatiu carpato-danubiano-pontic... La tot ce imi inspira patria mea- de la respect la ingaduinta, de la iubire la ura, de la frumos la deprimant, de la somptuozitate la mizerie... La ceea ce urmeaza, ca etapa politica, de luna aceasta si pana peste 4 ani... Stiu ca deja am ajuns prea departe, si ca Romania noastra este un izvor nesecat de subiecte care mai de care mai aprinse, mai interesante, mai dezbatute si mai controversate...

Tot ce am omis sa spun pana acum e LA MULTI ANI, voua, tuturor ce nu va e rusine sa va numiti ROMANI...