A treia zi de Craciun

De cand ma stiu, ma deprima ultima zi a sarbatorilor... In special de Craciun, parca e menita sa ne demonstreze inca o data ca minunile dureaza doar 3 (trei) zile- trist...

Azi e prima zi, dupa inca vreo 2 petrecute numai lenevind si mutandu-mi corpul inert dintr-un pat in altul, in care mi-am zis "GATA! Trebuie sa ma misc!"... Noroc ca, desi sunt gurmanda si destul de pofticioasa, am o limita in ceea ce priveste mancarea- doar n-o sa pun la loc in 3 zile toate cele 4 kilograme de care am scapat in ultima vreme...

Pentru ca lunea mi-am petrecut-o asistand la pregatirea mancarurilor, si "am degustat" de la maioneza de casa si creier pane, pana la cozonaci si alte prajiturele aromate, azi trebuia sa "iau" aer- altfel nu se mai putea... Am gasit locul in care miroase a alb, desi nu e cel la care ma gandisem initial, si in care din pacate momentan nu se poate patrunde decat cu elicopterul, in care zapada troneaza peste tot ceea ce a insemnat vegetatie si peste casutele destul de scunde, si din a caror hornuri iese fumul de soba, cu miros de lemne arse... Nu stiu daca v-am spus pana acum, dar intotdeauna tind sa asociez mirosul de lemn ars cu iarna... E pur si simplu o amprenta a anotimpului, intocmai ca si zapada sau gerul...

Apropo de ger- in Brasov 6.5 grade, la Dobarlau 7.5 grade, insa cum acolo totul pare mai prietenos, Soarele ranjea cu dinti din inaltul cerului, incalzind intrucatva atmosfera... N-am facut prea multe, si nici n-am stat prea mult, dar a fost suficient pentru o plimbare prin zapada, poze, rumenit obrajii si inghetat un pic mainile, cu tot cu manusi...

O sa spun, iar, pentru a nu stiu cata oara, ca ma enerveaza mizeria de pe drumuri... Ma enerveaza ca te urci ca omul in masina, iar cand cobori, te trezesti precum porcul in mijlocul namolului... Si am mai vazut alte orase, pe timp de iarna, care garantat nu arata asa... Ma enerveaza ca anumite sectoare de drum se imprastie pietris si nu nisip, ca incompetentii care imprastie sare printre blocuri, mai "scapa" cate-o lopata, doua, pe masina cate unui vecin in pielea caruia n-as vrea sa ma aflu, sub nicio forma... N-as vrea sa continuu cu lucruri pestimiste, macar acum, in ultimele minute de Craciun...

"Ultimele minute de Craciun"- ce ciudat suna... Mai ieri era Ajunul si ne entuziasmam in legatura cu cadouri, braduti, decoratiuni si zapada... Sunt multumita ca a nins totusi, acum, cand am avut si eu chef...

De ce m-am bucurat cel mai mult Craciunul acesta? De faptul ca, timp de 3 zile, am fost cu totii acasa; de mirosul cozonacului scos din cuptor, de salata de boeuf a bunicii mele, pe care n-as schimba-o niciodata, cu niciun alt fel de mancare din lume; de impodobitul bradului si de tot sclipiciul scuturat de pe ornamente prin casa, de turturii care s-au format azi-dimineata la fereastra bucatariei; m-am bucurat de oamenii, nu multi la numar, care mi-au urat Craciun Fericit, de fulgii mari de zapada, care odata asezati pe haina mea, ieri, puteau fi lesne observati ca forma; de Bubu, care a fost motanul perfect, si de asta sarbatoare, si ne-a daruit cate-un mieunat si-o mangaiere la fiecare in parte... M-am bucurat sa vad oamenii venind de la biserica, azi, in Dobarlau, gatiti care mai de care in haine de sarbatoare, ca am auzit ca si anul acesta au fost colindatori, de toate varstele si preocuparile... M-am bucurat de 3 zile de liniste sufleteasca, in care nu m-am gandit, aproape deloc, la tot ce-a fost, si in care mi-am planificat intr-o oarecare masura urmatoarea perioada...

Ar mai fi atat de multe maruntisuri care mi-au adus zambetul pe buze zilele acestea, dar Craciunul a trecut demult- e deja ora 12 si 10 minute...