Duminica în zăpadă

Nu, titlul nu e inspirat după numele emisiunii proaspetei domnişoare Rădulescu (cea de umblă cu puberaşul ăla, Oţil parcă i se zice prin târg), ci doar de spiritul de iarnă pură care a pus stăpânire pe mine, şi nu numai, încă de cand m-am trezit şi am scos nasul afară... V-am spus că eu aşa iau temperatura? Da, ies dimineaţa un pic pe fereastră, şi dacă îmbrăcată în pijama suport temperatura, e de bine, dacă nu, e semn că trebuie să mă îmbrac gros...

Când e iarna afară, e cel mai drăguţ să-ţi bei dimineaţa cana de cafea... Deşi e caldă şi aburindă, o mai pui şi pe calorifer, doar, doar şi-o mai păstra câteva minute fierbinţeala... Să stai rezemat pe calorifer [pe mine mă însoţeşte şi Bubu, care, ca orice pisica tipică adoră orice loc care depaşeşte temperatura de 100 de grade:))], să răsfoieşti ziarul, sau mai simplu, să asculţi radioul dat în surdină, atât cât să-l auzi şoptindu-ţi muzica sau ştirile... Să stai de vorbă cu cei din casă, să-ţi povesteşti visele de peste noapte, şi să faci planuri în legătură cu ceea ce urmează să faci peste zi...

După ritualul acesta, întocmai dus la bun sfârsit şi azi de dimineaţă, ai mei au hotărât să plecăm la Dobârlău... Am cam strâmbat eu din nas, pentru că scrâşnetul zăpezii care se auzea odată cu trecerea maşinilor prin faţa blocului era semn sigur de îngheţ bocnă, dar uşor, uşor, am luat hainele pe mine, m-am înarmat cu fular, mănuşi, şi căciuliţa cu urechi de blăniţă, şi îmbrăcată am fost:))...

Afară- nu vreau să vă spun cum era... zăpada îngheţată, pe strada mai, mai să-ţi rupi capul, pe maşini nu mai vorbesc, iar pe copaci- un strat de chiciură ca-n poveşti... Dacă iubesc ceva la iarnă, în mod sigur e chiciura cu care înfăşoară crengile copacilor şi tufele...

Prin oraş- drumuri ok, am rămas chiar surprinsă... În afara oraşului, zăpadă viscolită dinspre câmp înspre şosea, dar tocată îndeajuns de cauciucuri încât să facă drumul uşor de parcurs...

M-am oprit pe drum de nici nu mai ştiu câte ori, ca să fac poze... Şi tot eu eram cea care ieri se plângea că a venit iarna... Dar uite că totuşi, mi-a oferit şi o şansa de a imortaliza ceva cu adevărat frumos...

 

 

Ajunsa în curte- de fapt, pe lânga curte, că drum de acces- pauză, nici măcar paşi de om nu erau... Curăţat scările cu lopata, căci zăpada se transformase în gheaţă... Ţurţuri agăţaţi de scocuri, zăpadă ce se prăvălea de pe acoperiş, băltoace îngheţate- patinoar în miniatură... În jur doar alb, mult alb, care în mod normal m-ar fi deranjat la ochi, dar parcă am uitat azi... Îi spuneam mamei că, oricât de mult ai detesta iarna, la Dobârlău, pur şi simplu nu ai cum să n-o iubeşti... Fiecare anotimp are un farmec aparte acolo... Şi iarna, la rândul ei, e frumoasă... Şi n-ai cum să nu fii impresionat de un peisaj pe care nici măcar un pictor n-ar putea să-l nimerească cu atâta exactitate şi perfecţiune pură...

 

Chiar m-am entuziasmat, şi parcă nici curaţenia generală, pe care trebuia s-o facem, nu m-a supărat... Ba chiar am avut mai mult spor:) M-am jucat cu nişte oiţe, de care mi-a fost extrem de milă, şi nu din cauza faptului că sunt neamurile mele (pentru cei care nu ştiu încă, sunt Berbec), ci din cauză că blăniţa le era îngheţată, închipuiţi-vă doar cum v-aţi simţi cu părul ce-a fost ud şi a format mici ţurţuri... Erau multe oi azi- pentru că nu mai au motiv să le ţină în strungile amenajate pe dealurile dimprejur, cu mic, cu mare, stăpânii le îndrumă spre adăposturile în care urmează să-şi petreacă lunile de iarnă... Gata, că vă plictisesc cu oile mele:))

 

Trebuie să recunosc că în momentul plecării m-am uitat cam cu jind înapoi... Dar am mers la Bod, unde nu era chiar polul frigului, cum e cunoscut, ci chiar cer însorit, dar zăpadă muuultă...

După câteva ore, back to the city... Şi ceva m-a enervat cu adevărat... Deşi e o problemă de câteva săptămâni bune, şi e anunţat prin toată mass-media braşoveană, poleiul de pe strada Poliţiei nu şi-a găsit nici măcar acum rezolvare... Cu puţin ghinion poţi să faci o adevărată nenorocire imediat după intersecţia Castanilor cu 15 Noiembrie...

Acum, aştept musafiri, deşi e arhicunoscut faptul că nu-mi plac... Dar asta e...

All in all, it's been one great white day:X...