55 de zile ramase din 2008...

-



Mai sunt 55 de zile din an, daca nu ma insel cu matematica asta la care nu m-am priceput niciodata...

N-am mai iesit pe strada la o ora atat de matinala cum am facut-o azi, inca de cand eram a 12a... Ora matinala insemnand 7... 7 dimineata... Nu-mi place trezitul de la 6- am crezut ca am terminat o data pentru totdeauna...

A fost frumos- mi-a placut ca aerul avea izul acela curat, de noapte, proaspat si usor de intrat in plamani... Imi place senzatia aceea pe care o ai cand inspiri puternic si simti un fior rece, care iti strapunge narile... Un rasarit frumos si galben- da era galben, desi in majoritatea cazurilor, atunci cand il vad e portocaliu... Frunze nu prea mai sunt, iar daca nu sunt maturate, in mod sigur sunt deja putrezite si au un miros de toamna mucegaita... Oameni putini si grabiti, odihniti in mare masura dupa somnul de noapte, mai mult sau mai putin dornici de o noua zi de munca...

Ajunsa la scoala- o discutie ce parea interminabila, cu priviri fixe si intrucatva obositoare fix in ochii mei, cu o persoana surprinzator de inteligenta, si cu niste vederi mai mult decat deschise... In plus, mi-a confirmat faptul ca ar trebui ca din primavara sa ma apuc de ceva ce mi-am pus in minte chiar saptamana trecuta...

Sesiune de shopping, interminabila si ea, dar cumva trebuie sa fac timpul sa treaca... Si parca totusi n-as vrea... As vrea sa il intorc, sa culeg cateva clipe de trecut, sa le incropesc intr-o poveste de-o zi, si sa opresc timpul acolo, atunci...


Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...