Povesti de miercuri seara

Desi e miezul saptamanii, eu ma pot declara in weekend, pana martea viitoare chiar... Inca de luni mi-am propus sa trec fara nervi, peste orice s-ar intampla in aceste 3 zile, doar de dragul celor libere... Inca de mica imi placea sa fiu libera- bine, a nu se intelege ca atunci cand cineva ma intreba ce-mi place la scoala, raspundeam "Vacanta!"... Nu, imi place doar sa lancezesc in casa, imbracata in trening, sau in pijamale, pana la amiaza, sa mananc mult, sa beau ceai fierbinte, sa citesc, sa ma joc cu al meu scump motan, care mai nou doarme in jur de 20 de ore din cele 24 posibile... Sa stiu ca nu trebuie sa ma agit ca trebuie sa plec la cutare sau cutare ora, sa-mi caut o suta de haine si sa nu fiu mereu in intarziere... Ma plangeam mai demult ca ar trebui sa invat de la Vane tehnica asta, ei bine, acum cred ca pot sa incep sa predau:))...


In alta ordine de idei, urmeaza niste zile "blank", pentru care nu am absolut niciun plan... Vremea nu e prielnica pentru nimic altceva, inafara de stat si dormit, sau pierdut timpul cu ochii pe tavanu-mi mov turbat...


Dupa cum se poate vedea cu ochiul liber, vremea a luat o intorsatura cel putin dubioasa... In mod normal urasc ploaia, pentru ca urasc umbrelele, umezeala, baltile si tot ce deriva din ea... Dar ca si cum toate astea n-ar fi de ajuns, parul meu tinde sa devina cum l-a lasat mama natura, adica cret si zburlit, de la orice mica picatura ce Doamne fereste imi cade in cap de la vreo streasina... In fine, astea sunt fobii de genul "Oh, unghia meeaaa!!!", dar sunt oricum ale mele si nu mi le ia nimeni...



Promiteam sa mai adaug ceva picanterii mondene povestii cuplului EL si EA, din postul cu schiul in Austria, fara s-o consider sau s-o considerati barfa, ci doar o mostra din ceea ce le poate, sau nu, capul unora... EL si EA, inca cativa prieteni de familie. Locatie- Manastirea Curtea de Arges. Perioada- acum vreun an, era vara in orice caz. EA a luat-o in asa-zisa excursie si pe o nepoata de-ale sale, prin clasa a 9a sa fi fost copilita... Sincer, nu cred ca e om care sa nu fi fost la Curtea de Arges si sa nu fi zarit pe unul din zidurile laterale acea "stampila" sub care se presupune ca Manole si-ar fi zidit sotia, pe Ana, drept jertfa, pentru ca biserica sa poata fi dusa la bun sfarsit... EA si EL in fata zidului. Intrebare: "Ce-i aici de-i stampilat?" Raspuns: "E zidita Ana." Intrebare: "Care Ana?", cu o mutra mai mult decat tampa. Raspuns: "Cum, care Ana? Ana a lui Manole?" Intrebare: "Care Manole?" La aceasta ultima intrebare, pe care pana si mirifica nepoata si-o punea, desi se presupune ca, dand pe la scoala, ar fi trebuit ca macar din zbor sa auda de bietul mester Manole, care ce-i drept nu era milionar ca unchiul EL, dar in fine, ceva, ceva tot a lasat mostenire pe asta lume, istorie si mitologie romaneasca... Bineinteles ca toti au pus capul in pamant, fiindu-le, parca, rusine de rusinea altora... Ce pretentii poti sa mai ai la nu stiu ce rocket science, cum ar spune americanii, daca nici asa ceva, care se invata daca nu in familie, macar in primii ani de scoala?


P.S. Click pe poza pentru a vedea coltisorul care a iscat o adevarata furtuna de nisip in creierul unora...