Cam la ce se raporteaza romanul...
Am pomenit de nenumarate ori faptul ca valorile sociale, morale, ce sa mai vorbim de cele materiale- care sunt la pamant, se schimba cu fiecare zi ce trece... Si acum, dupa o intreaga saptamana de observatii, mai mult sau mai putin pertinente, si cu atat mai putin intentionate, am decis sa scriu despre lucrurile care, vad eu, mai nou, sunt apreciate...
Adevarul e ca cei care au facut aprecierile nu trebuie acuzati intru totul, si fara drept de apel... Insa lucrurile pe care le-au scos pe gura, si mai intai le-au procesat in creieras, m-au mirat intru catva...
Prima povestioara, legata de o prietena extrem de buna de-ale mele- se stie ea, imi relateaza, cu patos si frecandu-si palmutele-i extaziate, despre doi tipi, un anume Gabi, si inca un Adi... Adi e mai dragut decat Gabi, dar oare de ce? Are X5 dom'le, plus ca tine minte ce-i place fetei, si se face luntre si punte, doar, doar i-o intra in gratii... Oricum, povestea e extrem de amuzanta, dar ca sa ma leg strict de valori, si pentru ca stiu ca prietena asta nu e interesata de oameni, tinand cont de astfel de criterii materiale, ma opresc aici...
A doua povestioara mi se tot intampla mie, cam de vreo saptamana... Cred ca miercuri- ziua aceea mirifica, de va spusesem eu ca imi vine sa plec in lumea larga, se trezeste o oarecare duduie, cu nume bineinteles, dar pe care nu il pomenesc, din simplul fapt ca nu mi-l amintesc, si nici nu prea ma intereseaza, sa imi spuna: "Tie iti cam plac tocurile, umbli mai mereu cu tocuri..." Ce-am inteles eu din asta? Fie ca retina ei e capabila sa perceapa doar invelisuri, nu si continuturi, fie ca o oftica faptul ca eu pot si ea nu- haha... In apararea mea, "sare" o alta duduie, a carei nume incepe cu litera A, si e la fel de comun si insipid ca Alina, Alexandra, Andreea, A(something), dandu-i replica celei dintai: "Ea se imbraca comod si finut..." St...st...stati o clipa... De cand am ajuns eu subiect de dezbatere publica?! Ah, si dumneata, duduia "A", te-am angajat cumva drept purtator de cuvant, sau avocat? Nu? Atunci sezi in banca dumitale...
Nu, nu i-am zis nimic- am stat doar, cu o mirare tampa afisata pe chip, privindu-le pe cele doua in dezbaterea publica a infatisarii mele... Norocul lor e ca s-au oprit aici... Nu pentru ca s-ar fi oprit... Ci pentru ca, la cativa pasi de noi, au zarit o alta duduita, si mai si, incaltata cu niste fosti pantofi de mireasa, de lac, cu dantela alba, asortati la o pereche de blugi... Eh, la asta pana si acum ma minunez cum de n-am inceput o cronica vestimentara, dar na- mai am si eu momente in care tac...
A treia povestioara, legata tot de mine, intr-un fel sau altul... O duduie, din grupa mea, a carei nume incepe tot cu litera A- cred ca a fost la moda in '89, imi spune, bineinteles din proprie initiativa, si fara ca eu sa fi manifestat vreun interes fata de aceasta problema, ca un asa-zis coleg de-ai nostri e la Timisoara, la meci... Ok, ok, dar cine e tipul si ce amestec am eu in viata si meciurile lui?! Duduia: "Cum nu-l stii?! E tipul inalt, cu ceasul ala mare, cu cristale pe margine!" Eu- privire tampa si reactie zero... Fix la ceasul omului m-am uitat, plus ca i-am dat si pantalonii jos ca sa vad ce eticheta poarta chilotii, sau daca pantalonii au captuseala in carouri cum imi place mie...
Concluziile nu-si mai au rostul... Va las pe voi sa cititi si sa va minunati, pentru ca eu am facut-o deja... Pentru cei ce se intreaba, da, in poza e un ceas... Mai frumos, sunt ferm convinsa, decat cel "cu cristale" al individului...
Comentarii