Vorbele vechi adevar graiesc...
Sau cum ar spune mama, n-a fost prost cel care a zis ca banii sunt ochiul dracului...
Oricum ar fi, de mica n-am prea inteles eu care e legatura dintre malefic si bani...
Zilele trecute tocmai am asistat la o disputa, legata bineinteles de bani, si care mi-a lamurit intelesul acestor vorbe de duh, in deplinatatea lor... Mai concret, banii, sau posibil lipsa lor, scoate un mic monstrulet (sau poate ca nu ar fi trebuit sa folosesc un diminutiv) din te miri ce om linistit, muncitor, cinstit, care n-ar spune o rautate vreodata... Dar, mai e inca o vorba- Totul pana la bani... Si uite-asa, monstruletul capata coarne, gheare, si incep ca din gat sa iasa vreo 7 capete- exact ca in basme, da... Iar gura imensa, strajuita de niste colti fiorosi (insotiti de niste molari cariati sau inexistenti), scuipa foc- vorbe aruncate fara fond, blesteme, reprosuri, si lista poate continua... Ei, cel mai mult ma enerveaza pe mine partea cu blestemele... Adica cum? Sa n-am parte, si sa nu fac, si sa nu mi se dea? Dar ce, te crezi cumva Dumnezeu pe pamant? Se pare ca mostruletul, care a devenit si verde de suparare, capata si un aer superior, de demiurg insotit in ale sale pledoarii, de diversi ucenici, propagatori ai "invataturilor" acestuia...
Mi s-a facut sila... Si mi-a fost intotdeauna sila de cei ce vad doar bani in fata ochilor... De cei ce cred ca lumea se invarte in jurul banilor, si nu a oamenilor ce traiesc in ea, si pana la urma o alcatuiesc... Pentru ca oamenii fac banii, prin munca (sau, mai exista unii care au gasit metoda miraculoasa de a-i castiga in timp ce stau cu burta la soare, facand practic, nimic)... Mi-e sila de cei ce considera banii drept cea mai de pret avere a lor, mai presus de tot ceea ce-i inconjoara- frumos sau urat, demn de respect sau nu... De cei ce folosesc banii drept scuza pentru snobismul lor (din seria "Ultimul racnet", urmeaza o faza si mai si, decat cea cu schiul in Austria, bineinteles, de la aceleasi mirifice personaje- intr-un post viitor)... De cei care vad in bani un instrument de calcare in picioare a celorlalti, de exploatare fizica si psihica a celor mai slab dezvoltati din punct de vedere economic... De tot raul inconstient pe care banii il scot la suprafata, din cei de la care te astepti, poate, cel mai putin... Lista ar putea continua pana la infinit, probabil...
Sunt constienta ca banii sunt un motor al lumii- dar nu cel principal... Avem atatea valori- de impus, de pretuit, avem atata dragoste pe care n-o vedem tocmai pentru ca suntem prea orbi si prea preocupati de valorile materiale, avem oameni adevarati in jurul nostru, pe care ii pierdem prin nepasare, prin respingere sau chiar prin sufocare... Daca m-ar fi intrebat cineva, acum cateva zile, daca sunt o persoana materialista, i-as fi spus ca da, sunt, dar in sensul bun al cuvantului (nu alerg dupa masculi "da firma", cu caluti cabrati pe capota, cu portofele burdusite de bancnote europene de culoare mov, si cu creiere al caror invelis e mai neted ca palma)... Dar acum, dupa ce-am vazut ce capacitati perfide ascund banii (si ar mai ascunde ei multe, dar nu e cazul sa le mai mentionez), si cum se poarta altii atunci cand e vorba de bani, tind sa ma declar o non-materialista...
Cu toate astea, sunt constienta ca nu se poate, si nici eu n-as putea trai fara de bani... Dar eu, spre deosebire de altii, ii consider o modalitate de supravietuire, de evolutie, de investitie inteligenta, si nu un mod de viata si cu atat mai putin un unic scop...
Comentarii