Plec.

Nu mai ştiu când, şi nici cu cine, vorbeam că m-aş muta într-o ţară în care să fie doar vară. Azi, m-aş muta în orice altă ţară, fie ea şi din Lumea a enşpea. Încetul cu încetul ajung la concluzia că până şi pe Lună ar fi mai bine decât aici.

M-am săturat. Nici nu mai ţin minte de când am început să zic asta aproape zilnic. De când toate s-au împiedicat de o pietricică, şi au început să se ducă de-a berbeleacul, părând că nu mai pot fi oprite. M-am săturat să mi se strice până şi zilele pe care le consideram perfecte, în multitudinea celor infecte.
M-am săturat de oameni îmbufnaţi şi isterici. Dacă te-ai trezit cu faţa la cearşaf, nu ieşi din casă- eu aşa fac.
Nu vreau şi n-am vrut niciodată să stric ziua nimănui. Dacă eu ar trebui să fiu isterică, pentru toate câte mi se-ntampla, şi nu-s puţine deloc, ar însemna să nu mai văd pe nimeni, niciodată, în faţa ochilor. Dar nu. Eu n-am voie să plang. N-am voie să ţip, şi mai ales să mă deprim. Au alţii grijă să fie deprimaţi şi pentru mine. Apropo, ca să nu mai existe tentative, în caz că aveţi nevoie de consiliere, apelaţi la specialişti. Nu mai fac niciun serviciu.
M-am săturat ca oamenii să imi zica ceva, iar peste juma' de oră să se întoarcă la 180 de grade. M-am săturat de toate ipocriziile zâmbicioase. Mai bine abţine-te. De la ipocrizii, dar şi de la comentariile răutacioase şi nefondate pe care le faci în timpul in care ar trebui să mind your own business. Sau, mai bine, bagă-ţi-le în... buzunar. 'Oi fi eu nervoasă la ora asta, dar licenţios nu vorbesc, cel puţin nu aici.

Brrr. M-am enervat. Plec.