Azi şi mâine stau.


Ieri seară am renunţat la ritualul ce-l urmez de vreo lună încoace. Adică pregătirea de plajă, cu îndesarea de pantaloni scurţi şi tricouri în bagaj. După ce weekend-urile din ultima vreme au fost nişte fiasco-uri în ceea ce priveşte vremea, am decis ca zilele astea să nu mă deplasez nicăieri. Stau şi vegetez în Braşov. Nu ştiu dacă e neapărat lene, pentru că săptămâna asta am fost mai activă ca niciodată, dacă nu la altceva, măcar în privinţa mişcării.

În dimineaţa asta vreau răsfăţ, nu de alta, dar ieri am fost în picioare de la 6 dimineaţa şi până după miezul nopţii.

Cum pe la ora asta îmi
tună cele mai năstruşnice idei, mă gândeam ce-ar fi dacă plafoanele blocurilor s-ar transforma în terase? Nu terase cu flori sau grătare pentru locatarii gospodari, dar mi-ar plăcea să fie amenajate în aşa fel încât, dacă muşchiul meu vrea, să îmi pot aşeza un şezlong, şi să mă prăjesc la soare. Ar fi cea mai la îndemână modalitate- e aproape de casă, nu te vede nimeni (înafară de vecinii din blocul-turn de vis-a-vis). Dar, la cum au fost gândite blocurile la momentul respectiv, pe ele nu găsim altceva decât role de izolaţie desfăşurate şi lipite bădăran, cu efect anti-ploaie; şi din câte-am auzit mai pot vieţui, acolo sus, şi felurite insectuţe (asta ca să nu le denumesc veritabili gărgăuni), care mai de care mai nesuferite. Bleah, renunţ la ideea-mi sclipitoare.

Alaltăieri am fost o pisi.
Ieri am primit liliac.
Azi dorm.
Mâine e duminică.

Dacă eu nu fac nimic, asta nu mă împiedică să vă doresc să aveţi un weekend cu soare. Doar să aveţi grijă pe unde vă promenaţi- în Sinaia, cât şi în Braşov, au ieşit urşii la plimbare deja
.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie