"cel puţin" Oraşul tuturor posibilităţilor

-
Deşi pare că eu mă ocup cu fotografiatul activităţilor din jur, ieri am spălat pentru prima oară în 20 de ani nişte felii de carne. Sunt exemplul viu al faptului că pentru toate există un început. Focul pentru grătar e pregătit deja. Relaxare şi poze. Oamenii cu cap fac grătar în aer liber joia. Restul aşteaptă weekend-ul, când şi-aşa se strică vremea. Băieţii munceşte, Oana stă şi priveşte. Un tango în faţa grătarului încins. Când ţiganului îi e foame, cântă. Când le e foame fetilor, dansează. După mirosul de carne, se cuvine şi un pic de miros de istorie. Cei trei (viitori magistraţi) roşii. PisY & PissY. Gata, o ultimă poză, că mai sunt şi alte locuri frumoase. Cum ar fi: Cheile Râşnoavei. Cu un nor pufos drept glazură. Zgomot de apă rece, tulbure, de munte, în fundal. Vânt. Coafurile rezistă. Înapoi acasă. Îl fac şi pe Blacky vedetă, că-i un scump şi merită. Astea chiar sunt ultimele poze! Îmbarcarea către Braşov. Fără nicio tragere de inimă. Cu toţii ne-am mai fi răsfăţat un pic în foişor, la o bârfă mică.

PS. PisY, în numele colectivului, îţi mulţumesc încă o dată pentru ziua şi găzduirea perfecte.

PS2. Dacă o ţin tot în acelaşi ritm, locul ăsta se va transforma în photo-blog.

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...