Fac muşchi

Să fi fost februarie, cred, când m-a apucat pe mine obsesia cu renunţatul la maşinării. Şi am zis că de la 1 martie vine primăvara, iar eu, atleta grupului, o să rup străzile Braşovului şi o să-mi tocesc pantofii dă firmă prin asfaltul prinţului Butuza.

Cine-a zis că socoteala de-acasă nu se potriveşte cu cea din târg, mare savant a fost. La 1 martie n-a venit nici primăvara, cu vibrările ei de violet; nici soarele, nici asfaltul nu era prea uscat, unde mai pui că purtam încă cizme. Mirifice enşpe perechi de cizme, pe care acum nu vreau să le mai văd în faţa ochilor- fashion, fashion, dar mi-au ajuns până peste cap cele 4 luni în care le-am purtat. Ăăăh, nu vorbeam despre cizme, în orice caz.

În martie n-a ţinut gluma. La sfârşitul lui martie am zis că de la 1 aprilie s-a zis cu maşinăriile. Că voi deveni o protectoare înrăită a mediului înconjurător. Mă rog, măcar în zilele lucrătoare ale săptămânii, căci în weekend, în cazul deplasărilor pe distanţe lungi e nevoie de maşină. În primele săptămâni ale lui aprilie a fost o vreme splendidă, mai că aş fi crezut că ninge de ziua mea. Spre sfârşitul lunii, am început să merg mai mult, şi tot mai mult, la şcoală, înspre şcoală, şi tot aşa. Prin jurul blocului încă n-am început să alerg, că zic vecinii ăştia luminaţi ai mei că mi-a sărit o doagă.

Bineînţeles, aceeaşi poveste, de la 1 mai merg pe jos. Şi de azi m-am ţinut de cuvânt. Am folosit dealul, pentru că pe-acolo mi-e cel mai la îndemână, chiar dacă unii zic că-s nebună să urc ditamai panta. Da' mie-mi place, unde mai pui că se ard şi caloriile şi se dezvoltă muşchii. Care muşchi, nu ştiu, cert e că toată lumea zice că mersul pe jos face piciorul frumos. Corect, într-o oarecare măsură, pentru că eu n-am văzut atlet cu picioare nasoale, dar am văzut în schimb şoferi cu burtă.

O să ziceţi că acum plouă. Da' nu-mi mai pasă. E ploaie de vară, care trece la fel cum a şi venit. Azi, pe vârful dealului începuse să picure, dar who cares?

Stăteam acum vreun sfert de oră, la masă, cu un castron de căpşune [wannabe] (cu consistenţă rădăcinoasă si gust de legumă dacă e să mă întrebaţi ce-am simţit când le-am "savurat") în faţă, şi mă gândeam că am noroc că nu folosesc elicoptere sau avioane pentru deplasări. Cred că mustrările de conştiinţă, în ceea ce priveşte poluarea, ar fi ajuns ele însele la cer, unde mai pui că şi kilogramele mele, păstrate intacte de Paşte, ar fi fost probabil la nivelul dublu al celor de-acum.
Apropo, Pisi, mersi de aprecieri. E bine atunci când cineva îţi complimentează trupul silfid, pe când alţii te consideră subnutrit. Sau înfometat cu forţa, ca să nu sune chiar atât de urât, că mă sperii eu de mine, şi cu mine.

Concluzii: folosiţi picioruşele mai mult, căci de febră musculară nu vă veţi plânge în mod sigur. Dacă da, faceţi o băiţă cu sare- e parfumată, e caldă, şi face bine la... ceva, cred. Plus că veţi şi arde din caloriile consumate, cu moderaţie sau nu, iar pofta de viaţă ulterioară va fi mult mai mare.