Cronica unui început de mai
N-o să scriu despre 1 Mai proletar. N-o să scriu despre masele plebei ce s-au îndreptat sub formă de buluc înspre mare sau munte, petrecându-şi trei sferturi din aşa-zisa mini-vacanţă pe drum, înjurând şi pogorând sfinţi şi mucenici din Ceruri. Nici despre pomana pe care au făcut-o unele partide, în Bucureşti, ori chiar în Braşov. Sau despre românaşii a căror comportamente primitive i-au împins să se înghesuie pentru nişte mici, cel mai probabil expiraţi şi de culoare verde, şi cărora puţin le mai lipsea să se şi înjunghie sau căsăpească de dragul folosirii renumitelor tichete primite de la partid. Noroc cu venirea ploii, care a preîntâmpinat producerea unui masacru în tocmai Parcul Izvor. Nici despre minunaţii tineri ai patriei care zăceau beţi, drogaţi, sau Dumnezeu mai ştie cum, prin splendida Vamă Veche; nici despre cocalarii automobilişti cu ale lor pitzipoance de plastic, ce se călcau pe picioare la intrarea în Banbu Mamaia. N-o să scriu nici despre programele absolut fabuloase de la teve, care ni-i arătau, din 5 în 5 minute, pe cei ce se îngrămădeau, fie la mici, fie în trenurile infecte ale CFR, fie pe şoselele mirifice ale patriei.
O să mă leg în schimb de nesimţirea politicienilor, afişată cu precădere în aceste zile, probabil de dragul obţinerii unor voturi în plus, probabil de dragul conservării aparenţelor, conform cărora ţara se află într-un remarcabil progres; probabil pentru că doar aşa ştiu ei să se poarte. Am urmărit cu scârbă, neexprimabilă în cuvinte, lansarea "imnului turistic al României". La fel cum imnul ţării ne îndeamnă la "deşteptare", ceea ce confirmă faptul că suntem o naţie pe cât de adormită şi letargică, pe-atât de bătută în cap, tot aşa ne reprezintă şi lălăiala ieftină Romania-the land of choice. Unde mai pui că a fost nevoie de un ditamai show-ul care să lanseze mizeria pe piaţă. Pe care piaţă nu ştiu, pentru că, sincer, nu văd clipul acela, cu floricele, oi şi ciobănaşi pe câmpii, rulând pe CNN, asemeni altor clipuri de promovare a altor ţări. A fost nevoie de 10000 de euro, care au intrat în buzunarul talentisssissssimului Moga, cu ale lui vedete cântăcioase- ce-o fi căutând Felicia Filip alături de Smiley, vă las pe voi să-mi spuneţi, că eu încă nu m-am prins. A mai fost nevoie de un foc de artificii, ce deja se ştie că costă o căruţă de bani, a căror irosire pe timp de criză, zic eu, n-ar trebui permisă. Totul s-a asezonat cu Nuţi U(drea)+ Nuţi B(ăsescu), alias EBA, care s-au zbănţuit în primul rând, protejate cu grijă de SPP-iştii plătiţi de plebe. Iar în background-ul divelor Elene, tabloul cuplului Traian şi Maria Băsescu, de asemeni flancaţi de matahale SPP-iste. Am remarcat în numeroase rânduri că lui Băse îi e frică de moarte, dar nu dezvolt subiectul acum.
Asta a fost de 1 Mai.
De 2 Mai, adică de Ziua Tineretului (să mor dacă am ştiut până acum că asta se sărbătoreşte de 2 Mai, eu care o consideram doar o prelungire a Zilei Lenei, respectiv 1 Mai), am văzut o altă ministresă, ce-i drept nu cu un look la fel de apetisant ca cel al lui Nuţi U(drea), Ridzi-Mitzi parcă îi zice. Ei, cum ce făcea? Se lăuda cu ce şi cum a făcut ea pentru tineret, cum îi impingea ea de la spate pe tineri să facă sport, bla, bla. Un fel de justificare frumos ambalată a tuturor banilor de la buget, cheltuiţi pe te miri ce competiţii dedicate tinerilor. Totul sub sloganul "de 2 Mai, de 2 ori mai tânăr". Cred că toată şarada s-a născut dintr-un complex al ei, ceva legat de îmbătrânire, în orice caz. În timp ce ministresa Ridzi-Pitzi-Mitzi juca fotbal, îmbrăcată în geaca de iarnă încheiată până sub bărbie, ministresa Nuţi U(drea) încăleca un cal (traian), vestimentată în aşa mod încât, eu, una, am crezut că va pârrrâi din toate cusăturile ei louisvuittoneşti.
Asta a fost de 2 Mai.
De 3 Mai, într-o frumoasă zi de duminică, mai cu soare, mai cu nor, Băse şi Mr. Geoană s-au simţit întrucâtva subminaţi de partea feminină a guvernării. Şi, cu mic, cu mare, vorbindu-se sau nu înainte, s-au gândit să purceadă pe drumul înspre Huta Certeze, lângă Satu-Mare, la vreo 850 kilometri depărtare de Marea (Neagră) înghesuială. N-au lipsit deja obişnuitele înţepături reciproce, adresate ca răspuns reporterilor ce îi aşteptau ca pe nişte mântuitori. Ce căutau acolo? Se sărbătorea Sâmbra Oilor, un obicei străvechi al locului, când, înainte de urcarea oilor la munte, se măsoară cantităţile de lapte, astfel încât, toamna, orice deţinător de mioare să ştie cantitatea de produse lacto-mioritice aferentă lui. Şi, conform acestui obicei, ei s-au vrut a fi cei ce măsoară laptele, obişnuiţi fiind, ca în munca ce o desfăşoară să măsoare ciolanul mai gros. N-am avut răbdare să îmi petrec duminica în compania celor 2 papiţoi ce conduc ţara, mai ceva decât pe un Trabant, dar cert e că domnul Băsescu a primit costume populare în dar, a dansat şi a strâns în braţe cu foc o localnică, pupând-o mai ceva ca pe nevastă-sa. Pe scurt, la fel cum românaşii s-au înghesuit la pomana electorală, la fel şi mai marii ţării, respectiv Băse şi Mr. Geoană, s-au înghesuit la Sâmbra Oilor, doar, doar 'or primi şi ei un kil de brânză şi alte suveniruri.
În timp ce toată lumea bună se distra, la Ministerul Sănătăţii se ţinea o conferinţă de presă, menită să asigure liniştea naţională, în legătură cu gripa (vedetă) porcină. Dacă ne mint cu gripa la fel cum ne-au minţit cu criza, suntem pe calea cea bună. Nu numai ministrul Bazac dădea cu spor din gură ieri, ci şi preşedintele liberal Mr. Crin (imperial) Antonescu. Pe care, sincer, nici nu-l agreez şi nici nu-l preaslăvesc. Oricum ar fi, ieri mi s-a părut parcă singurul om din ţară care mai e treaz la minte, şi vede toată mascarada politică ce ne sufocă. Daţi click mai sus, şi vedeţi cu ochişorii voştri.
Asta a fost de 3 Mai.
De 4 Mai, sunt mai obosită decât dacă aş fi făcut, actually, ceva util societătii şi mie. Nu e decât încă o hulită zi de luni, în care toată lumea va fi mahmură, sictirită şi dornică de prelungirea odihnei din weekend. Adică în totală opoziţie cu mine, care când stau, stau, când vreau cu adevărat să fac ceva, fac.
Have a nice and sunny week!
O să mă leg în schimb de nesimţirea politicienilor, afişată cu precădere în aceste zile, probabil de dragul obţinerii unor voturi în plus, probabil de dragul conservării aparenţelor, conform cărora ţara se află într-un remarcabil progres; probabil pentru că doar aşa ştiu ei să se poarte. Am urmărit cu scârbă, neexprimabilă în cuvinte, lansarea "imnului turistic al României". La fel cum imnul ţării ne îndeamnă la "deşteptare", ceea ce confirmă faptul că suntem o naţie pe cât de adormită şi letargică, pe-atât de bătută în cap, tot aşa ne reprezintă şi lălăiala ieftină Romania-the land of choice. Unde mai pui că a fost nevoie de un ditamai show-ul care să lanseze mizeria pe piaţă. Pe care piaţă nu ştiu, pentru că, sincer, nu văd clipul acela, cu floricele, oi şi ciobănaşi pe câmpii, rulând pe CNN, asemeni altor clipuri de promovare a altor ţări. A fost nevoie de 10000 de euro, care au intrat în buzunarul talentisssissssimului Moga, cu ale lui vedete cântăcioase- ce-o fi căutând Felicia Filip alături de Smiley, vă las pe voi să-mi spuneţi, că eu încă nu m-am prins. A mai fost nevoie de un foc de artificii, ce deja se ştie că costă o căruţă de bani, a căror irosire pe timp de criză, zic eu, n-ar trebui permisă. Totul s-a asezonat cu Nuţi U(drea)+ Nuţi B(ăsescu), alias EBA, care s-au zbănţuit în primul rând, protejate cu grijă de SPP-iştii plătiţi de plebe. Iar în background-ul divelor Elene, tabloul cuplului Traian şi Maria Băsescu, de asemeni flancaţi de matahale SPP-iste. Am remarcat în numeroase rânduri că lui Băse îi e frică de moarte, dar nu dezvolt subiectul acum.
Asta a fost de 1 Mai.
De 2 Mai, adică de Ziua Tineretului (să mor dacă am ştiut până acum că asta se sărbătoreşte de 2 Mai, eu care o consideram doar o prelungire a Zilei Lenei, respectiv 1 Mai), am văzut o altă ministresă, ce-i drept nu cu un look la fel de apetisant ca cel al lui Nuţi U(drea), Ridzi-Mitzi parcă îi zice. Ei, cum ce făcea? Se lăuda cu ce şi cum a făcut ea pentru tineret, cum îi impingea ea de la spate pe tineri să facă sport, bla, bla. Un fel de justificare frumos ambalată a tuturor banilor de la buget, cheltuiţi pe te miri ce competiţii dedicate tinerilor. Totul sub sloganul "de 2 Mai, de 2 ori mai tânăr". Cred că toată şarada s-a născut dintr-un complex al ei, ceva legat de îmbătrânire, în orice caz. În timp ce ministresa Ridzi-Pitzi-Mitzi juca fotbal, îmbrăcată în geaca de iarnă încheiată până sub bărbie, ministresa Nuţi U(drea) încăleca un cal (traian), vestimentată în aşa mod încât, eu, una, am crezut că va pârrrâi din toate cusăturile ei louisvuittoneşti.
Asta a fost de 2 Mai.
De 3 Mai, într-o frumoasă zi de duminică, mai cu soare, mai cu nor, Băse şi Mr. Geoană s-au simţit întrucâtva subminaţi de partea feminină a guvernării. Şi, cu mic, cu mare, vorbindu-se sau nu înainte, s-au gândit să purceadă pe drumul înspre Huta Certeze, lângă Satu-Mare, la vreo 850 kilometri depărtare de Marea (Neagră) înghesuială. N-au lipsit deja obişnuitele înţepături reciproce, adresate ca răspuns reporterilor ce îi aşteptau ca pe nişte mântuitori. Ce căutau acolo? Se sărbătorea Sâmbra Oilor, un obicei străvechi al locului, când, înainte de urcarea oilor la munte, se măsoară cantităţile de lapte, astfel încât, toamna, orice deţinător de mioare să ştie cantitatea de produse lacto-mioritice aferentă lui. Şi, conform acestui obicei, ei s-au vrut a fi cei ce măsoară laptele, obişnuiţi fiind, ca în munca ce o desfăşoară să măsoare ciolanul mai gros. N-am avut răbdare să îmi petrec duminica în compania celor 2 papiţoi ce conduc ţara, mai ceva decât pe un Trabant, dar cert e că domnul Băsescu a primit costume populare în dar, a dansat şi a strâns în braţe cu foc o localnică, pupând-o mai ceva ca pe nevastă-sa. Pe scurt, la fel cum românaşii s-au înghesuit la pomana electorală, la fel şi mai marii ţării, respectiv Băse şi Mr. Geoană, s-au înghesuit la Sâmbra Oilor, doar, doar 'or primi şi ei un kil de brânză şi alte suveniruri.
În timp ce toată lumea bună se distra, la Ministerul Sănătăţii se ţinea o conferinţă de presă, menită să asigure liniştea naţională, în legătură cu gripa (vedetă) porcină. Dacă ne mint cu gripa la fel cum ne-au minţit cu criza, suntem pe calea cea bună. Nu numai ministrul Bazac dădea cu spor din gură ieri, ci şi preşedintele liberal Mr. Crin (imperial) Antonescu. Pe care, sincer, nici nu-l agreez şi nici nu-l preaslăvesc. Oricum ar fi, ieri mi s-a părut parcă singurul om din ţară care mai e treaz la minte, şi vede toată mascarada politică ce ne sufocă. Daţi click mai sus, şi vedeţi cu ochişorii voştri.
Asta a fost de 3 Mai.
De 4 Mai, sunt mai obosită decât dacă aş fi făcut, actually, ceva util societătii şi mie. Nu e decât încă o hulită zi de luni, în care toată lumea va fi mahmură, sictirită şi dornică de prelungirea odihnei din weekend. Adică în totală opoziţie cu mine, care când stau, stau, când vreau cu adevărat să fac ceva, fac.
Have a nice and sunny week!
Comentarii