(not in the mood)

Mi-e rău.

Nu, nu mă doare nimic, poate doar capul, aşa un pic, cât să simt că incă îl mai port pe umeri.
E un rău din acela apăsător, corespondent al unei frici. M-am trezit cu noduri în stomac şi peste tot chiar de dimineaţă, pentru că de deşi am dormit aproape neîntoarsă, somnul m-a chinuit cu nişte vise nu tocmai plăcute. De fapt, nu-mi convin persoanele care apăreau în vis. Mă chinuiam şi în vis să scap de ele, să nu le văd faţa urată, să nu le ascult cuvintele, să nu fiu nevoită să stau cu ele. Noroc cu telefonul care a sunat, căci cine ştie câte minute somnoroase mă mai agitam. Când m-am ridicat, am lăsat în urmă un pat răvăşit, cum rareori se întâmplă. De fapt, perfecţiunea aşternuturilor de pat am moştenit-o de la bunicul meu matern. Am multe chestii împrumutate de la el, dar asta e cea de care mă lovesc cu ocazia fiecărui somn.

Culmea, ieri după-amiază, vizionam un documentar despre somn. Despre somn şi vise, de fapt. Pe lângă faptul că nu putem trai fără a dormi, căci creierul nostru n-ar mai avea pauzele binecuvenite după ce munceşte, mi s-a confirmat faptul că putem face exerciţii de gândire în somn. Adică, în timpul visării, ne putem conduce visul pe calea pe care vrem noi să o urmeze. Mi se întâmplase să reuşesc chestia asta, şi na, rămăsesem cu dilema. Acum ceva vreme am purtat până şi o dispută, cu o cunoştinţă, care îmi reproşa faptul că dorm prea mult- şi noaptea, şi la amiază, şi în picioare, bla, bla. Pentru că, vezi Doamne, şi-aşa ne petrecem un sfert din viaţă dormind. Ei, acum, ii zic şi eu lui că 6 ani din viaţă îi petrecem visând. Părerea mea? Se merită. Mai ales când ai vise frumoase. În general, am vise frumoase atunci când mă culc în minte cu imaginea unei persoane, frumoase, pe care o iubesc sau de care mi-e dor. Sau când depănez amintiri ca să-mi vină somnul- un soi de numarătoarea oilor. You get it.

E duminică, e soare, în loc să mă bronzez, eu stau. Am noduri în stomac. Mă enervează, pentru că am impresia că presimt ceva nu neapărat bun. Şi nu-mi place deloc să fac pe prezicătoarea, ba chiar le las onoarea asta celor de la OTV, că tot le place lor să se simtă un fel de divinitate atotcunoscătoare pe faţa Pământului.
Mi-e rău.