O zi care pe multi dintre noi, inclusiv pe mine, ne-a coplesit, si despre care nu puteam sa nu scriu aici... Inca de cand am deschis ochii de dimineata, imaginea pe care o aveam era cea a ultimei noastre zile ca liceeni propriu-zisi... Ce va fi maine si poimaine, va fi doar sarea de pe rana... Cel putin eu asa vad lucrurile... Despre azi, putine cuvinte, desi am simtit un amalgam de lucruri si regrete, si nu numai noi, ci si profesorul de care, cu lacrimi in ochi si priviri rugatoare, ne-am despartit, cu promisiunea de a fi ascultati "la sange" peste 10 ani... Nu a fost greu, a fost doar sfasietor, iar ceea ce urmeaza va fi si mai si... In ultima noastra ora de limba romana, am fost, cu totii cei prezenti, niste Luceferi, care cereau nu ora de iubire, ci inca o lectie de viata de la cel care, insumat, ne-a stat alaturi luni intregi... Nu stiu daca mai e ceva de adaugat, poate doar inca ceva lacrimi...
Comentarii
( scuze Oana dar amandoi stim ca oricum urma sa primesti un comment de genul asta... asa ca m-am gandit sa scutesc lumea de efort... si sa fiu eu cel care intreaba. Asa-ti trebuie daca te incapatanezi sa pui poze cu tine pe net :))) )
Azi chiar a fost o zi tare frumoasa ( mai ales daca o comparam cu furtuna de ieri... dar chiar si fara comparatia asta ).
Am simtit ca lesin de cald... a fost prima zi in care am avut impresia ca daca nu ajung repede la umbra o sa-mi ia foc tricoul :)) . Acum, pe seara, am dat o fuga sus la Belvedere...
Ce sa mai... super zi... sa speram ca o s-o tina tot asa !!
Lăsând gluma la o parte, sper ca de-acum încolo să avem parte doar de astfel de zile... Fără ploi, fără deprimare, cu plimbări cat mai multe si cu soare, că deh, trebuie să ne şi bronzăm:D
Cât mai multe zile însorite!