Zi de Martie

De câteva zile mă confrunt cu starea aia, dintre cele mai nenorocite, în care nu ştii de ţi-e bine sau rău. Să nu prind pe cineva că îmi spune că de vină "e astenia de primăvară" că nu ştiu ce-i fac. Nu înţeleg cum primăvara te-ar putea afecta în mod negativ, când totul în jur promite soare şi verdeaţă. În zilele trecute am încercat de cel puţin 10 ori să scriu ceva care să fie şi coerent aici, dar au rămas la stadiul de ciorne. V-am zis că trec uşor de la o stare la alta. Ieri am fost harnică, azi sunt leneşă- bine, am o scuză, e duminică.

E şi Ziua Femeii/Mamei/Bunicii/Vecinei/ a cui mai vreţi voi. Pentru mine, dintotdeauna, 8 Martie a prezentat o importanţă deosebită pentru că e aniversarea bunicii mele materne, una dintre fiinţele la care ţin cel mai mult. Deci, azi împlineşte tot vârstă rotundă- 80 de ani, şi mă gândeam ieri că înseamnă de 4 ori vârsta mea, iar Mama Talia nu dă semne de depresie. Ba din contră, toată ziua de ieri şi-a petrecut-o în bucătărie, pregătind fel de fel de bunătăţi, pentru nepoţica ei invitată azi la party-ul de aniversare. Party pentru ea şi pentru Tata Liţi, care pe 12 împlineşte 81 de ani, şi nici el nu pare a fi în depresie.

Dacă stau şi mă gândesc şi mai bine, îi cunosc pe oamenii aştia de pe vremea când aveau de-abia 60 de ani, iar ei, cel puţin în ochii mei, au rămas aceiaşi. Sunt mai activi ca mine- dacă merg cu ei pe stradă, nu pot ţine pasul; sunt veseli- în fiecare dimineaţă, când îi sun, îmi oferă un râset sau ceva care mă binedispune; sunt sănătoşi- atât cât le mai permite vârsta; le place să facă cumpărături- cred că de la ei am moştenit-o şi pe asta; au grijă de mine- chiar dacă au încetat să-mi schimbe scutecele sau să mă ducă de mânuţă la grădiniţă cu ani în urmă; îmi fac cele mai dulci dulciuri, iar Mama îmi face cea mai bună salată de boeuf. Sunt atâtea şi atâtea lucruri pe care le iubesc la ei, şi fără de care nu prea mi-aş putea imagina copilăria şi viaţa de acum, încât nu pot face altceva înafară de a-i mulţumi acelui Cuiva care îi ţine în viaţă şi vioi.

Nu pot declara sus şi tare că agreez în mod deosebit sărbătoarea asta. Constituie cadrul ideal pentru a oferi flori tăiate, omorâte şi mai apoi, ofilite; de a primi mesaje-clişeu, de cele mai multe ori nesemnate şi trimise la ore inadecvate. Aaah, să nu uităm spectacolele de striptease masculin feroce- tocmai ce mă crucisem în faţa teve-ului de ceea ce am văzut prezentat drept distracţia serii pentru damele din capitală şi nu numai.

Dacă vă ajută cu ceva, pe voi cele ce mă citiţi, sau mă face să par mai păsătoare în ceea ce priveşte ziua aceasta, vă spun La Mulţi Ani!