Săptămâna femeilor.

Se presupune, cam peste tot în jur- în presa, la teve, prin cercurile de amici, că aceasta e o săptămână dedicată femeilor... Mda, probabil, atâta timp cât oraşul e invadat de afişe cu fel de fel de stripperi, de la dâmboviţenii Flamingo ai lui Passat şi până la nişte cipăndei (a se citi Chippendales) iesiţi la pensie, care se vor da în stambă pentru doamne răvăşite, ce se vor călca în picioare pentru a băga bani fără număr în chiloţeii minusculi ai prestatorilor de dansuri lascive.

Se mai presupune că ar trebui să primim flori, multe, sau puţine, în funcţie de buzunarele persoanelor de gen masculin din viaţa noastră. Eu am primit flori, dar de la femei, şi n-o spun ca pe o frustrare sau nemulţumire. Mie, cu toată sinceritatea, nu îmi place să primesc flori, sau dacă le primesc e de preferat să fie în ghiveci. Asta pentru că nu găsesc nimic mai supărător decât să ţi se ofilească un cadou în vază, după nici măcar o zi. De asta nici nu obişnuiesc să tai flori din grădină- prefer să le vad vii, pe tulpini, să mă bucur astfel timp mai îndelungat de frumuseţea lor.

Cu câteva zile în urmă, a fost 1 Martie, zi de oferit/primit mărţişoare. Şi a început să îmi fie dor de perioada în care eram mică, mică. Pe-atunci mă agitam şi eu să le ofer, dar şi primeam la rândul meu. Toate lucrurile, cât de cât frumoase, şi care ţin de tradiţia noastră, dispar sau devin cele mai jenante comerţuri de stradă. Nu ştiu de ce unii înţeleg prin conceptul de mărţişor un obiect pretenţios, scump sau incrustat în Swarovski. Nu, dragilor, poate fi din pai, plastic, sidef, hârtie sau bumbac, atâta timp cât îl oferiţi din suflet şi cu bun-simţ. Gata cu teoriile- poate la anul vă descurcaţi mai bine:))!

Răsfoiam acum un calendar, şi mă mir unde şi cum au trecut lunile. E deja 4 martie, miercuri, şi prevăd că nici la sfârşitul lunii nu vom fi prea dumeriţi cum au fugit zilele. Acum trebuie să ne gândim că vine primăvara, că în curând totul va fi verde înmugurit în jur, iar ghioceii nu vor mai fi singurele flori din gradini.