Multe si intortocheate

-

De vreo jumatate de ora ma tot invart, sucesc, inchid, deschid fereastra cu blogul, si nu ma pot decide ce sa scriu...

Am fost scoasa la plimbare- intocmai ca un caine, la "walk-ul" de dimineata... De la aerul curat parul meu cel straight miroase a iarna, si-mi place...

Mananc fursecuri din cocos- in intregime din cocos, ma fac fericita...

Ma tot uit la floarea care imi tine companie pe birou, si care a inflorit acum, de Craciun, desi nu prea e sezon- ii multumesc si ei...

Afara a mai nins un mic strat de alb, iar Bunlocul pe care il zaresc de la fereastra, e de asemenea perfect de alb... Vreau acolo, dar mi-e sila de locurile invadate de oameni... N-am vrut sa scriu bucuresteni, pentru ca multi din cei ce ma citesc s-ar fi suparat...

Imi place ca desi e luni, orasul e inca linistit, nu e freamat de masini, cu atat mai putin de oameni- poate ca are si gerul un merit...

Ma gandeam aseara sa scriu despre ceva foaaaarte amuzant, dar nu sunt in mood-ul meu ironic la ora asta... Mai degraba butonez incruntata si extrem de serioasa...

Vreau sa ma gandesc la ceea ce a fost anul acesta... La ce va fi la anul... Dar astept seara, e un moment al zilei mai propice pentru meditatie...

Visez mult si ciudat de cateva nopti... Visez un om care merita o palma peste ceafa din partea mea:)) Mai e timp s-o si primeasca, nu-mi fac griji deloc.

Ma uit mai sus, si vad ca stau cam greu cu logica, azi, numai azi- serios, nu se intampla mereu...

Ma iubesc, cel putin zilele astea, pentru ca urasc Revelionul... Sau nu, nu-l urasc, sa zicem ca il consider neimportant... E doar o noapte, dupa care te trezesti mai batran... There's nothing to be excited about, except the fact that next year might be better than this one...

Intr-un fel, imi place gerul, pentru ca imi plac fularele, manusile, si tot ce se mai poate numi accesoriu vestimentar de iarna...

Nu-mi plac rochiile de Revelion- tocmai vazusem la tv, aseara, cred, un reportaj despre posibilitatea inchirierii unei rochii pentru super seara de "REV"... Ah, am mentionat ca sunt de la Getutza Dizain?

Mi-ar placea in schimb sa ma plimb undeva frumos, de preferinta Viena... Dar nu, nu acum- am alte prioritati...

Ca sa imi stric ziua, imi spun ca de azi intr-o saptamana incepe scoala... Woohooo... Sesiune, cah! Invatat, 0! Deocamdata...

SuperPitz Ralu ma intreaba ce-mi veni sa scriu atat de devreme... Nu stiu!

Comentarii

Unknown a spus…
sarbatori fericite!!!...sau revelion fericit;))
29 decembrie 2008 la 13:18
Oana a spus…
@ Florin: Iti multumesc, la fel si tie! nu sarbatoresc revelionul:))
29 decembrie 2008 la 13:23
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi
Citeşte mai departe...

Povestea fânului

-
Imagine
     De când se încălzeşte vremea, încet, încet, pajiştile pustiite de frigul iernii se umplu de iarbă şi flori multe. Atât de multe încât la sfârşit de iunie totul devine atât de colorat, presărat cu margarete, garofiţe şi alte sute de plante (se apreciază că în România, graţie metodei tradiţionale de cosire a pajiştilor, avem în jur de 200 de specii de plante/metru pătrat, în vreme ce în restul Europei numărul lor e de doar 2 (!!!)/metru pătrat).   Când toate aceste ierburi înalte şi flori se coc, lumea începe cositul.     Berzele sunt cele care aşteaptă cu nerăbdare cositul şi întorsul fânului, fiindcă atunci au şansa de a prinde hrană cu uşurinţă :). ...şi pot sta şi la taclale, din varful căpiţelor de fân :).   Buglele de fân sunt lăsate încă o perioadă pe pajişte, ca să se usuce bine de tot, iar mai apoi sunt transportate acasă... ... prin metoda tradiţională- cal şi car...  ...sau prin metode moderne- răsturnarea căpiţelor şi b
Citeşte mai departe...