O zi care pe multi dintre noi, inclusiv pe mine, ne-a coplesit, si despre care nu puteam sa nu scriu aici... Inca de cand am deschis ochii de dimineata, imaginea pe care o aveam era cea a ultimei noastre zile ca liceeni propriu-zisi... Ce va fi maine si poimaine, va fi doar sarea de pe rana... Cel putin eu asa vad lucrurile... Despre azi, putine cuvinte, desi am simtit un amalgam de lucruri si regrete, si nu numai noi, ci si profesorul de care, cu lacrimi in ochi si priviri rugatoare, ne-am despartit, cu promisiunea de a fi ascultati "la sange" peste 10 ani... Nu a fost greu, a fost doar sfasietor, iar ceea ce urmeaza va fi si mai si... In ultima noastra ora de limba romana, am fost, cu totii cei prezenti, niste Luceferi, care cereau nu ora de iubire, ci inca o lectie de viata de la cel care, insumat, ne-a stat alaturi luni intregi... Nu stiu daca mai e ceva de adaugat, poate doar inca ceva lacrimi...
O zi pe care am promis in urma cu o saptamana, impreuna cu mama, ca o vom petrece daca iau BACul... Asta pentru ca a fost si ziua ei de nastere azi... Pentru ca Mark Twain afirmase intr-o scriere de-a sa ca Dumnezeu a creat mamele pentru ca nu putea fi pretutindeni, nu-mi ramane decat sa-i doresc si aici La Multi Ani, ca sa poata sa-mi fie alaturi mereu... Pentru ca incercarea de a posta blog entry-ul de ieri mi-a fost sabotata de html-ul vietii, iar apoi am fost mult prea nervoasa ca sa mai si scriu ceva, azi am cerut iar ajutor, pentru a umple spatiul de aici... Si de data asta, Ralu mi-a fost alaturi in alegerea subiectului... Si am convenit sa scriu despre neprevazut... Despre cum isi face aparitia cand ne asteptam cel mai putin... Azi la pranz am avut niste revelatii neprevazute chiar in vis... Nu, nu mi-am pierdut meseria de visatoare... Chiar daca in acel vis n-am vazut chipuri cunoscute, eu stiam ca acele persoane sunt acelea pe care le vreau si le am in viata mea... Neprevazut...
Nu... Azi sunt mult prea bulversata ca sa pot scrie despre ceva concret si coerent... Nu e caldura cea care ma face sa ma simt asa, ci mai degraba ceea ce se intampla, sau nu, in jurul meu... Am scapat de ce-mi era mai frica... Gata si cu atlasele aruncate prin camera si foile imprastiate peste tot... De vineri incoace, toata hartogaria s-a micsorat considerabil, dar nu se pune inca problema focului de tabara... Somn adanc dupa-amiaza, trezit cu duduiala de utilaje de asfaltat... Patul, peretii- totul se cutremura... Draguta senzatie pentru momentele imediat urmatoare somnului... Mdaaa... Vorbit la telefon vreo doua ore, insumat, am papat zmeura, caise, inghetata, am baut suc, cafea si ceai... nu stiu ce-i cu mine, dar parca-s prea multe, si am facut iar burta... Asta nu-mi place, incep sa nu ma mai iubesc... Ca sa nu uit, mancati ciocolata- inlocuieste cu succes dragostea... De-acum vreo 2 ore am intrat iar intr-o sfera depresiva... Dar inainte, macar puteam sa ma manifest... Acum, in...
Comentarii
cred ca e un punct de vedere... intemeiat ;)
toate cele bune!