Vineri dezolantă

De câteva săptămâni, am o poftă nebună de îngheţată cu cireşe. Tot în aceste câteva săptămâni am fost nevoită să nu mănânc. V-am mai povestit că nici măcar vara nu pot mânca îngheţată aşa cum mi-ar plăcea, pentru simplul fapt că aş fi mai mereu cu gâtul în piuneze, şi cu amigdalele umflate cât pruna.

Cu toate că îmi tratez zi de zi, atât ipohondria, cât şi pofta de îngheţată cu ceaiuri fierbinţi, lapte cald, cafea aburindă, ori apă la temperatura camerei, azi m-am procopsit cu o tuse măgărească de toată frumuseţea. Adevărul e că efectul vaccinului antigripal făcut în octombrie trece cam în această perioadă, dar... mă sperie deja perspectiva unei răceli de toată frumuseţea, aşa cum am avut şi anul trecut, tot prin martie.
Unde mai pui că, obsedată de teama unei boli, am mereu grijă să evit aglomeraţiile (am făcut o criză de nervi săptămâna trecută, într-un magazin, când o tanti s-a trezit să-mi tuşească în faţă), înghit zilnic pastile, mănânc bomboane cu eucalipt, şi îmi înfăşor toujours gâtul cu eşarfe colorate (acum am revenit la fulare...).

Momentan, numai când privesc apăraia şi norii coborâţi ca o căciulă peste Tâmpa, ma apucă răceala. De-asta am preferat ca astăzi, deşi aveam planuri măreţe, să abandonez orice ieşire, şi orice activitate, pentru a sta îinfăşurată într-un pled gros, colorat şi croşetat, cu sforăiciul de Bubu alături, şi cu un castron de turtă dulce, şi încă unul cu fistic în braţe.
Nu-mi pare rău că azi am lenevit. Era şi cazul. Partea proastă e că zilele astea în care nu fac nimic mă deprimă, mai ales seara, înainte de a adormi, când mă simt mai obosită decât dacă aş fi făcut ceva util. Tot ce vreau e să se întoarcă soarele.

Weekend plăcut, dragii mei, fără zăpadă ori năsucuri îngheţate!