Cum i-a înnebunit primăvara!

 Rânduri scrise într-o cofetărie din Centrul Vechi al Braşovului.

 (Vă spun din start, ca să nu vă aşteptaţi la prea multe metafore, ori eufemisme frumos ambalate.)

Sâmbătă. Tâmpa e încă înzăpezită, deşi toată lumea se îmbrăcase mai dezbrăcat decât la 40 de grade, în miez de vară.

 Pe stradă e haos. Am spus de nu ştiu câte ori că avem un talent cu totul aparte de a ne bate joc de propriul oraş. Organizăm tot soiul de manifestări zgomotoase, cu muzică asurzitoare şi asistenţă aşijderea, taman în buricul urbei.

Ne retragem într-un loc frumos, proaspăt amenajat, şi unde se mănâncă prăjituri bune, şi deloc banale.

Prin vitrina cofetăriei se poate observa frecuşul obositor de-afară. Pe scurt, ce mi-e dat să văd plimbându-se pe strasse:

  O geantă se plimbă pe Republicii. Aah! Uite că apare şi stăpâna, din spatele ei. Geanta măsoară cam 1x1 metri.

  O individă s-a gandit că n-ar fi rău dacă ar "asorta" unor colanţi nişte cizme, şi o curea pe măsură...

  Dacă tot e aşa de călduţ, o damă a scos la purtare "compleuţul" de in, alb strălucitor, cu pantaloni 3/4, şi i-a asezonat nişte cizme. Perfect! (Am mai văzut eu una din asta, în miez de iarnă, la operă...)

  P. îmi zice: Ai observat că azi toţi cocalarii au ieşit ca să-şi etaleze apele de toaletă? Eu: Pardon, eu le-aş numi mai degrabă dezinfectante de toaletă...

  În faţa noastră, ruladele cu straciatella se evaporau văzând cu ochii. Miam, miam!

După o jumătate de oră petrecută într-o oarecare linişte, şi după delectarea papilelor gustative cu ceva absolut răcoritor, ne îndreptăm spre parc. Parcul de lângă sediul Poştei, mai precis. Era prea frumos ca să intrăm în casă.

 (rânduri scrise pe o bancă)

  Băncile sunt năpădite de adolescenţi semi-horny. 

Prin faţa ochilor ni se perindă veşnicul refren vestimentar alcătuit din ştrampi, bluză, geacă de piele şi cizme tip milieul de pe teveul străbunicii.

O tinerică se crede în Bahamas, şi îşi etalează pielea albă dintr-o rochie de plajă. Doar şlapii îi lipseau.

Melteni cu chei agăţate de buzunarele blue jeans-ilor îşi plimbă crestele. Care rezistă, în ciuda adierilor vântului, şi razelor solare puternice, de primăvară...

Alţii, mai sportivi, se promenează în (kinda) costume de jogging, compuse din pantaloni scurţi şi tricou fără mânecă, stil Adi Copilu' Minune.

Un rebel se plimbă pe bicicletă, cu genunchii pe-afară din blugi.

Soarele se răsfrânge în Modarom-ul ciuruit... şi în nişte chelii proaspăt rase, asezonate cu ochelari de soare postaţi pe ceafă.

  Dubios! Se văd venind nişte Sneakers-i proaspăt spălaţi... (Ah, era doar o iluzie optică).

În faţa noastră, pe asfalt, o pungă de popcorn vărsată. Floricelele de porumb scrâşnesc sub tălpile unui trecător care caaaască... cu toate măselele la vedere.

 Un nene trece pe aleea vecină. Poartă căciulă de astrahan, deşi afară sunt circa 17 grade.

O puberă se îndreaptă înspre banca vecină (unde se află puberii semi-horny). Poartă o poşeţică cu lănţic, ziua în amiaza mare, "asortată" la o pereche de adidaşi. Fake-uri nespălate.

Un emokid îşi aranjează giga-bretonul, trăgând cu forţă de el.

Un... individ... atârnat de gâtul gâştei din dotare. Eleganţă maximă!

Ba, pardon! The cherry on top urmează de-abia acum. O piţipoancă trecută bine de prima tinereţe e în căutare de... partener. Poartă o pereche de cizme de un roşu mai aprins decât vinul, o fustă mini din blugi, geacă din acelaşi material, curea roşie, geantă roşie, cercei roşii, inel roşu, ochelari (cu o siglă wannabe 'ntr-o parte) aşezaţi (unde altundeva?) pe cap, agrafă roşu stins în păr, ruj roşu corai, plus un telefon cu un muţunache alb, numa' bun de învârtit pe degetele mâinii.

 

  Ne simţim ochii obosiţi. Nu atât din cauza faptului că ne uitasem ochelarii de soare acasă, cât din cauza... coloraturii excesive a peisajului uman.

   

Înţelegeţi de ce nu-mi place mie să mă uit la filme? Văd atâtea tâmpenii, oriunde şi oricând, încât nu mai am nevoie de mai şi mai multe...