28 Septembrie 2008

Dupa pronosticul meu de ieri, bineinteles ca nu m-am simtit bine intru totul... Gatul ma chinuie, desi nu stiu de ce ma mai mira, atata timp cat am amigdalele alea nenorocite umflate si vara, pe canicula... Doesn't matter, life goes on with or without them...
Dupa ce am fost trezita in mod insistent de 2 ori, din mirificul meu somn de duminica dupa-amiaza, de catre scumpa mea Pesica, m-am lasat scoasa din casa, desi dispozitia mea era cu totul alta...
Am iesit si eu precum fluturasii la soare, si am vazut ca mai iesisera si altii dornici de o gura de aer mai cald decat in ultimele saptamani, dar surpriza- cand am ajuns in oras, un frig de-ti inghetau si nas si maini si toate cele...
Nicidecum plimbare in aer liber de prea lunga durata, ci doar refugiul langa o cana de cafea si ceai cald... Discutii de pensionari, cu amintiri din copilarie, mici barfe si rasete ca-n vremurile bune... Imi place asa de mult cand vad nasucuri inrosite de frig si incalzite intr-un loc cald si prietenos... Parca niciodata n-am vazut lumea asa de linistita ca-n seara asta...
Indreptandu-ma inapoi spre casa, am vazut ceva care in mod normal mi-ar fi atras atentia... Insa acum doar mi-a confirmat ca m-am linistit total, si ca totul a fost doar o greseala de-a mea poate, o incalcare a principiilor mele, dar nicidecum un regret...
P.S. Lasa, Pesi... Vine ziua de miercuri, cand ne vom infrupta din "cotleti" afumati, pe rotisor sau cum vrei tu, in sos de pitzipongeala... Noi sa fim sanatoase, si p*****i sa fie, ca eu ma descurc...