14 Septembrie 2008
E pentru prima data, dupa 12 ani de zile, cand nu ma gandesc ca maine incepe scoala... Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur... Dar oricum, nu ma pot bucura- mi-as fi dorit din tot sufletul, si nu mint cu nimic, sa fi putut sa mai stau macar un an in scoala... Sa mai stau cu Pesi in banca noastra, sa mai radem ca doua zapacite, sa mancam "furseci" si alte alea... Gata cu sentimentalismele...
O data cu venirea toamnei, ceva schimbari s-au produs in atmosfera... Pe langa aerul ce deja miroase a iarna seara, in special, aseara am simtit pentru prima data in anul acesta fosnet de frunze uscate sub picioare... Aglomerate sub niste banci, si pe o alee stramta dintre blocuri, batute de vantul ce le risipea izul de uscaciune, zdrobite apoi de pasi, sub greutatea trupurilor ce-si croiau drum prin mijlocul lor... A avut farmec, si pot spune ca se compara cu sentimentul acela de incantare pe care il ai primavara, cand invie prima musca- cand ai certitudinea ca vine caldura... Frunzele cazute nu prevestesc nicio caldura, ba dimpotriva, frig, ploi tot mai dese si bruma rece, insa au si ele sarmul lor... Le iubesc culorile- niciuna la fel cu cea de langa ea, mereu in schimbare si infrumusetare a paletei... Daca nu ma insel, anul trecut pe vremea asta, frunzele de-abia incepusera sa se ingalbeneasca- semn ca incalzirea globala isi face din ce in ce mai mult de cap, si asta tot din cauza noastra... Inca o dovada a faptului ca poluarea distruge ritmul naturii e faptul ca, la Dobarlau, padurea nu e nici pe departe atat de schimbata ca aici, in oras- de-abia ce capata o tenta galbena...
Saptamana asta o pot declara "Saptamana cu totul si cu totul nebuna"... Am petrecut-o la shopping, de care ma mai lecuisem in vara, dar care, acum de cand cu frigul, a devenit una din activitatile ce-mi distrag atentia de la apatia anotimpului...
O data cu venirea toamnei, ceva schimbari s-au produs in atmosfera... Pe langa aerul ce deja miroase a iarna seara, in special, aseara am simtit pentru prima data in anul acesta fosnet de frunze uscate sub picioare... Aglomerate sub niste banci, si pe o alee stramta dintre blocuri, batute de vantul ce le risipea izul de uscaciune, zdrobite apoi de pasi, sub greutatea trupurilor ce-si croiau drum prin mijlocul lor... A avut farmec, si pot spune ca se compara cu sentimentul acela de incantare pe care il ai primavara, cand invie prima musca- cand ai certitudinea ca vine caldura... Frunzele cazute nu prevestesc nicio caldura, ba dimpotriva, frig, ploi tot mai dese si bruma rece, insa au si ele sarmul lor... Le iubesc culorile- niciuna la fel cu cea de langa ea, mereu in schimbare si infrumusetare a paletei... Daca nu ma insel, anul trecut pe vremea asta, frunzele de-abia incepusera sa se ingalbeneasca- semn ca incalzirea globala isi face din ce in ce mai mult de cap, si asta tot din cauza noastra... Inca o dovada a faptului ca poluarea distruge ritmul naturii e faptul ca, la Dobarlau, padurea nu e nici pe departe atat de schimbata ca aici, in oras- de-abia ce capata o tenta galbena...
Saptamana asta o pot declara "Saptamana cu totul si cu totul nebuna"... Am petrecut-o la shopping, de care ma mai lecuisem in vara, dar care, acum de cand cu frigul, a devenit una din activitatile ce-mi distrag atentia de la apatia anotimpului...
Comentarii