11 Septembrie 2008


Azi se implinesc 7 ani (!!!) de la atentatele teroriste de la WTC... Nici nu vreau sa-mi amintesc ce mi-au provocat imaginile acelea desi eram destul de mica pe-atunci, insa destul de constienta incat sa-mi dau seama ca nu vor aduce nimic bun... Si asa a fost- razboiul din Irak dureaza deja de ani buni, 6 la numar daca nu ma insel, iar rezultatele si inversunarea stupida a Statelor Unite de a continua sunt dezastruoase...
Imediat scapam de prima jumatate a lui septembrie, si ne afundam din ce in ce mai mult inspre toamna adevarata... Diminetile devin din ce in ce mai racoroase, nu prea mai tine sa iesi din casa fara pulover, dimineata si seara... Cat despre padure, nu mai e galbena, ci roscat-maronie, cu petice rosii ici-colo... Ralu mi-a spus ca deja se simte miros de toamna si in frunzele de pe trotuare, dar inca refuz sa cred ca e frig... Inca imi tin linistita sesiunile de solar natural, si ma bucur de raze, in iarba inca verde...
Apusul vine si el mai devreme... Observ asta din faptul ca vad Soarele pe tot parcursul zilei, de la fereastra...Vara, cand ziua e mai lunga decat noaptea, el apune in dreptul bazinului de apa de pe Dealul Melcilor, iar acum, a ajuns sa apuna deasupra releului de pe Tampa... Pare o tampenie, pe care numai un om fara preocupari o poate observa, dar mie imi place, mai ales acum, cand vremea iar tine cu mine, si mai pot vedea inca o data Luna in toate stadiile ei...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie