31 August 2008

De cand ma stiu detest ziua asta, pentru simplul fapt ca incheie vara... Si acum trec printr-o depresie ce ma apuca la fiecare sfarsit de vara, si in special, la gandul ca vine toamna, iarna, frigul... Oricum, de cateva zile nu prea am mai fost rasfatati cu raze fierbinti de soare, cu vant cald si placut, ci mai degraba prost-dispusi cu nori si vant rece, fara sa mai pun la socoteala faptul ca ieri m-am imbracat cu mult prea multe haine... Nu imi mai place, si vreau iar vara...
Pentru ca e ultima zi din vara asta, m-am gandit sa imi fac un bilant al tuturor chestiilor pe care le-am facut... De obicei fac bilantul anului, dar acum, fiindca plang vara ce tocmai isi scurge ultimele ore, ma gandeam ca n-ar fi rau deloc sa vad si sa vada si lumea cu ce ma pot lauda...
Pai, (Oana, o fraza civilizata nu incepe niciodata cu "pai", dar fie...) vara a debutat cat de cat glorios... Cu zambete de soare, si zile mai lungi decat noptile... La inceputul verii traiam, culmea, sfarsitul celor 4 ani de liceu... A fost plans, au fost rasete, au fost imbratisari si regrete, au fost oameni de care mi-e dor si pe care nu-i voi mai avea, poate niciodata, laolalta... Au fost ultimele noastre poze, fie in clasa, fie cea oficiala, de grup, pentru album... Au fost nenumarate cele care ne-au imortalizat la Ultimul Clopotel, la Gaudeamusul de la Simon, la Banchet... Si cam atat... Desi vara a trecut, am reusit sa ne mai vedem doar o data, si doar cativa dintre noi...
A urmat Bac-ul... Nu stiu nici acum daca il pot numi un episod frumos sau urat, dar sunt sigura ca a fost ceva once in a lifetime... Am descoperit ca am memorie buna, ca imi pot canaliza atentia asupra lucrurilor care conteaza, si mai ales faptul ca nu trebuie sa ne temem de ceva anume, pentru ca exista probabilitatea ca acel ceva sa se intample... Mi-am revenit neasteptat de repede din tot haosul psihic pe care l-a cauzat examenul, si cand am sarit si de hopul asta, am dat de admitere... Un pic dezamagitoare- totul, inclusiv oamenii de acolo nu imi inspira nimic decat automatism si incapacitate de decizie "cu cap"... Nu putini au fost cei pe care i-am auzit spunand sus si tare, ca s-au inscris la cutare sau cutare specializare, doar de dragul de a "merge la facultate" undeva...
Am trecut si peste asta, fara prea mare entuziasm, si nu din cauza ca nu mi-ar conveni, dar pur si simplu nu ma incanta nimic din ce am vazut pe acolo... Luati-o drept conservatorism, luati-o cum vreti...
Uitandu-ma la poze, mi-am amintit ca in debutul verii, drept cadou de Ziua Copilului, de la SuperMaxx, am primit o (super)tranta, cu vanatai in genunchi si tot setul... Nu m-am suparat, ci chiar m-am bucurat, pentru ca, de-a lungul copilariei mele, nu tin minte sa ma fi julit in genunchi decat de vreo 2 ori...
Tot atunci, am vazut si campurile presarate cu zecile de culori vii ale margaretelor, garofitelor, cicorilor, etc... Iarba a crescut, s-a parjolit de caldura soarelui, a fost cosita, facuta capite, si apoi transportata cu carul, pentru a servi drept furaj pentru animale, la iarna...
Am pierdut ore in sir privind perfectiunea senina a cerului, fie din sezlong, fie de pe cearsaf, la umbra unui mar batran, dar fara roade... Cel mai important, m-am bronzat- am furat fiecare raza galbena a soarelui, si mi-am rumenit pielea, cat sa-mi tina pana la anul...
Am umblat printre paleti de caramizi si boltari, am vazut cu ochii mei cum se ridica o casa si ce satisfactie poti avea cand o « simti » crescand cu fiecare zi... In ultima vreme mi-am descoperit marea pasiune de a strange cuie, da, cuie de prin toata casa-mi de nu stiu cate sute de metri patrati... E chiar relaxant, si te ajuta sa nu te mai gandesti la nimic altceva.. Am "cules" deja cateva kilograme, and still counting...
De plimbat nu prea m-am plimbat, doar pe distante relativ scurte si trasee bine stabilite- cel mai lung drum de vara asta a fost la Iasi... Orasul- la fel cum il stiam... Impresionant prin cladiri, stradute stramte si intortocheate in fel si chip, parcul Copou pe care l-as stramuta in Brasov daca as avea putinta... Oamenii- de asemeni, imi sunt dragi prin graiul lor moldovenesc, care suna bine, acolo, la el acasa ; prin ospitalitatea lor, prin talentul lor culinar, prin bunul-simt provincial, dar esential pentru convietuirea intr-o societate, si care lipseste cu desavarsire atat in Brasov, cat si in alte orase mari... Primul moment care mi-a dat de gandit a fost reintalnirea, daca o pot numi asa, cu bustul lui Eminescu... Pasajul ultim al Luceafarului, acel "Traind in cercul vostru stramt/ Norocul va petrece/ Ci eu in lumea mea ma simt/ Nemuritor si rece.", inscriptionat pe postamentul bustului aproape ca m-a facut sa plang... Gata, pentru ca devin melancolica...
Nici nu mai stiu ce am mai infaptuit vara asta, insa pot declara, cu sinceritate, ca nu s-a ridicat la inaltimea celei precedente... Nu stiu ce i-a lipsit, poate doar mie mi-a lipsit pofta- de oameni, de zbenguiala, de viata... In marea lui parte, mi-am petrecut timpul cu aceleasi persoane, in aceleasi locuri, si mai mult stand... N-a fost de teama febrei musculare cauzate de cosit, sapat si alte "gradinareli", ci mai degraba de setea de odihna...
Mi-am indeplinit si visul de a urmari timp de cateva saptamani, Luna, in fiecare seara, in fiecare stadiu al sau, pentru ca cerul senin mi-a fost de mare ajutor... Si, va garantez ca nu e nimic mai frumos decat sa o vezi schimbata, noapte de noapte, prin fereastra deschisa sau chiar de pe un camp...
Chiar nu imi mai amintesc toate lucrurile pe care le-am facut... Singurul regret in momentul de fata e ca va trebui sa scot la inaintare garderoba de toamna, si sa ingrop in uitare, pana la anul, desigur, hainutele vaporoase si sandalutele...
Acum, ca intotdeauna, tot ce mai e de facut e resemnarea... Ea e leacul celor mai aprigi nemultumiri, dar si singurul mod de a ajunge la un consens cu toamna ce urmeaza... Si ca un sfat pentru viitor:
"People don't notice whether it's winter or summer when they're happy."