18 Iulie 2008
Intotdeauna mi-a placut curatenia si in special ordinea... Poate si de asta detest strazile si orasul asta care e din ce in ce mai prafuit si mai inecacios...
Cu totii cred ca ati practicat aruncatul prin casa... Adica, ati ajuns de undeva, ati aruncat o soseta in baie, una pe hol, tricoul pe-un scaun si pantalonii pe pat... Ei, mie chestiile astea nu mi-au placut niciodata si nici nu cred ca le-am practicat, sau voi intentiona sa le practic... Poate ca m-am concentrat asupra ordinii din jurul meu mult prea mult, ca sa mai am timp sa ma ocup de propria-mi ordine... Poate ar fi trebuit sa aranjez pe rafturi toate gandurile, sa ascund in cutii amintiri placute, dar care acum nu stiu daca mai valoreaza mare lucru... Sa le duc pe toate in pod, sa le acopar cu cearsafuri albe, pe care s-ar vedea tot praful timpului trecut si panzele paianjenilor care au incercat sa le traverseze... Sa cotrobai prin toate cotloanele doar din cand in cand... Sa nu mai car in mine, zilnic, imprastiate, toate gandurile, toate asteptarile si toate aducerile aminte... Sa nu mai fiu nevoita sa revad in minte aceleasi imagini si sa imi inchipui ca traiesc aceleasi stari... Si da, am mintit cand am spus ca am inceput sa revin la normalitate... A fost inca o minciuna din acelea cu picioare scurte...
Cat despre saptamana asta, sunt multumita ca am trait-o in liniste, doar cu mine insami si cu un motan "mieunator"... Ca am avut ordine in jur, ca n-a fost nimeni care sa faca firimituri pe jos sau sa arunce hainele care pe unde apuca... Si totusi, azi cand a revenit mama acasa, m-am simtit si ciudat, dar si bine... Am simtit ca am din nou acel sprijin, acel umar pe care as putea sa plang in caz de nevoie, ca are cine sa-mi strice ordinea, ca am cu cine sa-mi beau cafeaua de dupa-amiaza, ca are cine sa-mi faca si sa-mi dea de papa si sa ma rasfete asa cum sunt obisnuita...
Cu totii cred ca ati practicat aruncatul prin casa... Adica, ati ajuns de undeva, ati aruncat o soseta in baie, una pe hol, tricoul pe-un scaun si pantalonii pe pat... Ei, mie chestiile astea nu mi-au placut niciodata si nici nu cred ca le-am practicat, sau voi intentiona sa le practic... Poate ca m-am concentrat asupra ordinii din jurul meu mult prea mult, ca sa mai am timp sa ma ocup de propria-mi ordine... Poate ar fi trebuit sa aranjez pe rafturi toate gandurile, sa ascund in cutii amintiri placute, dar care acum nu stiu daca mai valoreaza mare lucru... Sa le duc pe toate in pod, sa le acopar cu cearsafuri albe, pe care s-ar vedea tot praful timpului trecut si panzele paianjenilor care au incercat sa le traverseze... Sa cotrobai prin toate cotloanele doar din cand in cand... Sa nu mai car in mine, zilnic, imprastiate, toate gandurile, toate asteptarile si toate aducerile aminte... Sa nu mai fiu nevoita sa revad in minte aceleasi imagini si sa imi inchipui ca traiesc aceleasi stari... Si da, am mintit cand am spus ca am inceput sa revin la normalitate... A fost inca o minciuna din acelea cu picioare scurte...
Cat despre saptamana asta, sunt multumita ca am trait-o in liniste, doar cu mine insami si cu un motan "mieunator"... Ca am avut ordine in jur, ca n-a fost nimeni care sa faca firimituri pe jos sau sa arunce hainele care pe unde apuca... Si totusi, azi cand a revenit mama acasa, m-am simtit si ciudat, dar si bine... Am simtit ca am din nou acel sprijin, acel umar pe care as putea sa plang in caz de nevoie, ca are cine sa-mi strice ordinea, ca am cu cine sa-mi beau cafeaua de dupa-amiaza, ca are cine sa-mi faca si sa-mi dea de papa si sa ma rasfete asa cum sunt obisnuita...
Comentarii