4 Iulie 2008
O zi cu multiple semnificatii... Atat pentru poporul american, care isi serbeaza Ziua Independentei, cat si pentru mine, fiind prima zi de libertate dupa examene... M-am documentat si vreau sa va spun si voua, ca de fapt, adoptarea Declaratiei de Independenta a avut loc in Congres in data de 2 Iulie 1776... S-au realizat si citit in public copii ale documentului, s-au batut clopotele, s-au dat salve de tun si au fost inlaturate insemnele monarhiei britanice... Dar in anul urmator nimeni nu a organizat nicio celebrare a evenimentului decat in data de 4 Iulie, cu 2 zile mai tarziu decat ar fi trebuit... Ever since, americanii isi celebreaza Ziua Independentei in data de 4 Iulie...
Avand de ieri promis mult doritul "sejur" la Dobarlau, m-am echipat chiar de dimineata cu mancare, costum de baie, camera, buna dispozitie, dorinta de relaxare si am plecat pe drumul de care imi era atat de dor in ultima luna... O scurta vizita la bunicii adoptivi, care m-au strans in brate si m-au pupat, fericiti ca am scapat vie din BAC... Joaca cu Tomitza, trantit prin iarba, fotografiat floricele si padure... Aer curat, iarba verde si spalata de roua... Cafea proaspata si aromata, zmeura culeasa de mine, biscuiti comunisti, cum imi plac mie, si gem de zmeura... Papaaaa... A trebuit sa plecam...
Ajunsa pe domeniul meu, Super Maxx era cat pe ce sa ma dea (iar) jos de bucurie... Am ramas socata sa vad progresele in constructii, faptul ca s-a cosit deja fanul, iar macii pe care imi doream atat de mult sa-i vad s-au trecut... Anul urmator... Alec a sarit pe mine, ca tot restul lumii de altfel... Ne-am pus in minte sa ne relaxam si sa ne povestim toate cele prin care am trecut, si pe care nu le puteam barfi la telefon... Cearsaf intins in iarba, doua sezloange, seminte, Maxx tavalici, multe musculite si alte ganganii bazaitoare... Si doua baiete, cum s-ar spune in zona, dornice de vorba si de relaxare... A fost cel mai placut sa stau in iarba, sa ma uit la cerul nepatat de niciun nor, sa ascult apa curgand prin furtunul din gradina mea, sa mancam, pana si eu, cartofi prajiti, sa punem lumea la cale... Soare mangaietor, deloc genul care te topeste de pe picioare (si nu pe picioare, Oana stie)... Dus in aer liber, cu apa rece si proaspata, bronz ciocolatiu si umbra unui mar batran...
Observ ca, de ceva timp, ploaia si furtunile au loc in momentele cele mai nepotrivite... Cam asta ne-a stricat si ziua de solar natural... Dar nu ma supar... Lumea a fost mult prea draguta inca de dimineata...
Now, back to the hot flat... Nu mai suport dogoreala peretilor, si nici curentul la care trebuie sa ma supun pentru a supravietui...
Avand de ieri promis mult doritul "sejur" la Dobarlau, m-am echipat chiar de dimineata cu mancare, costum de baie, camera, buna dispozitie, dorinta de relaxare si am plecat pe drumul de care imi era atat de dor in ultima luna... O scurta vizita la bunicii adoptivi, care m-au strans in brate si m-au pupat, fericiti ca am scapat vie din BAC... Joaca cu Tomitza, trantit prin iarba, fotografiat floricele si padure... Aer curat, iarba verde si spalata de roua... Cafea proaspata si aromata, zmeura culeasa de mine, biscuiti comunisti, cum imi plac mie, si gem de zmeura... Papaaaa... A trebuit sa plecam...
Ajunsa pe domeniul meu, Super Maxx era cat pe ce sa ma dea (iar) jos de bucurie... Am ramas socata sa vad progresele in constructii, faptul ca s-a cosit deja fanul, iar macii pe care imi doream atat de mult sa-i vad s-au trecut... Anul urmator... Alec a sarit pe mine, ca tot restul lumii de altfel... Ne-am pus in minte sa ne relaxam si sa ne povestim toate cele prin care am trecut, si pe care nu le puteam barfi la telefon... Cearsaf intins in iarba, doua sezloange, seminte, Maxx tavalici, multe musculite si alte ganganii bazaitoare... Si doua baiete, cum s-ar spune in zona, dornice de vorba si de relaxare... A fost cel mai placut sa stau in iarba, sa ma uit la cerul nepatat de niciun nor, sa ascult apa curgand prin furtunul din gradina mea, sa mancam, pana si eu, cartofi prajiti, sa punem lumea la cale... Soare mangaietor, deloc genul care te topeste de pe picioare (si nu pe picioare, Oana stie)... Dus in aer liber, cu apa rece si proaspata, bronz ciocolatiu si umbra unui mar batran...
Observ ca, de ceva timp, ploaia si furtunile au loc in momentele cele mai nepotrivite... Cam asta ne-a stricat si ziua de solar natural... Dar nu ma supar... Lumea a fost mult prea draguta inca de dimineata...
Now, back to the hot flat... Nu mai suport dogoreala peretilor, si nici curentul la care trebuie sa ma supun pentru a supravietui...
Comentarii