13 Iulie 2008
Da, stiu ca n-am mai scris de 2 zile... Si adevarul e ca nici nu am simtit nevoia...
Incetul cu incetul, are loc revenirea la starea mea initiala... Am inceput sa fac din nou toate lucrurile care imi lipseau... Fac escapade pentru solar natural la Dobarlau, ma joc cu Maxx, ma balacesc cu furtunul, stau trantita pe o saltea in iarba si ascult gazele, vorbesc cu oamenii de care imi era dor si care stiu mereu sa ma asculte... Fac poze si ma rasfat cu ice tea... Toate astea le-am facut ieri... Azi am avut febra musculara de care imi era dor acum ceva vreme, dar de care as da orice sa scap in momentul de fata... Masaj, crema, nimic n-a functionat... Dar nu-i nimic, e si asta un semn al intoarcerii mele, intrucatva, la normalitate...
In momentul de fata mi-e dor sa am o discutie inteligenta si placuta, intr-un loc frumos si cu lume putina... Sa vorbesc cate-n luna si-n stele cu cineva care sa ma inteleaga si care sa-mi spuna ca totul va fi bine... Cu cineva in care sa am incredere totala, care sa aiba puterea sa ma ridice din locul in care am ramas... Sa imi analizez mai bine greselile si sa mai invat alte si alte chestii... Mi-e dor sa invat ceva util... Mi-e dor sa citesc ceva inspirat, care sa ma faca sa rad cu pofta sau chiar sa si plang... Nu m-ar deranja, avand in vedere faptul ca nu mai am de ce plange... Nu ma mai tem de nimic, pentru ca mi-am dat seama ca am curajul de a trece peste orice, oricat de urat si de infricosator mi s-ar parea... E adevarat ca nu e bine sa fiu nici extrem de increzatoare, dar trebuie sa castig mai mult curaj, sa am mai multa incredere in propria-mi fiinta... Mi-am demonstrat ca pot, ca nu am nevoie decat de mine si de persoanele pe care le iubesc si le respect ca sa reusesc atunci cand imi propun ceva...
In ultimele zile am zambit mai mult decat in ultimele luni, asta si pentru ca am gasit o parte din raspunsurile pe care le cautam... Dar cum niciodata nu e bine sa ne multumim cu o parte, astept intregul...
Incetul cu incetul, are loc revenirea la starea mea initiala... Am inceput sa fac din nou toate lucrurile care imi lipseau... Fac escapade pentru solar natural la Dobarlau, ma joc cu Maxx, ma balacesc cu furtunul, stau trantita pe o saltea in iarba si ascult gazele, vorbesc cu oamenii de care imi era dor si care stiu mereu sa ma asculte... Fac poze si ma rasfat cu ice tea... Toate astea le-am facut ieri... Azi am avut febra musculara de care imi era dor acum ceva vreme, dar de care as da orice sa scap in momentul de fata... Masaj, crema, nimic n-a functionat... Dar nu-i nimic, e si asta un semn al intoarcerii mele, intrucatva, la normalitate...
In momentul de fata mi-e dor sa am o discutie inteligenta si placuta, intr-un loc frumos si cu lume putina... Sa vorbesc cate-n luna si-n stele cu cineva care sa ma inteleaga si care sa-mi spuna ca totul va fi bine... Cu cineva in care sa am incredere totala, care sa aiba puterea sa ma ridice din locul in care am ramas... Sa imi analizez mai bine greselile si sa mai invat alte si alte chestii... Mi-e dor sa invat ceva util... Mi-e dor sa citesc ceva inspirat, care sa ma faca sa rad cu pofta sau chiar sa si plang... Nu m-ar deranja, avand in vedere faptul ca nu mai am de ce plange... Nu ma mai tem de nimic, pentru ca mi-am dat seama ca am curajul de a trece peste orice, oricat de urat si de infricosator mi s-ar parea... E adevarat ca nu e bine sa fiu nici extrem de increzatoare, dar trebuie sa castig mai mult curaj, sa am mai multa incredere in propria-mi fiinta... Mi-am demonstrat ca pot, ca nu am nevoie decat de mine si de persoanele pe care le iubesc si le respect ca sa reusesc atunci cand imi propun ceva...
In ultimele zile am zambit mai mult decat in ultimele luni, asta si pentru ca am gasit o parte din raspunsurile pe care le cautam... Dar cum niciodata nu e bine sa ne multumim cu o parte, astept intregul...
Comentarii