10 Iulie 2008


E ora mea de hiperactivitate in momentul de fata, si trebuie sa fac ceva constructiv, cum ar fi sa imi astern ideile aici...
Dimineata, mama imi spune ca trebuie sa mearga cu niste hartoage la stampilat la Casa de Asigurari de Sanatate... Nimic de comentat, mobilizat, imbracat, enervat doar un pic in trafic, ajuns la fata locului... Nu stiu ce-a fost in capul meu sa-i spun mamei sa nu apelam la "pilele" de la etaj, ci sa stam si noi cu plebea, la rand... Vreo 30 de persoane in fata, tzanci nu erau multi, doar unul si nu era isteric, ci malnutrit... Glume de prost gust de la niste uzinisti din spatele meu, care mai emanau si niste mirosuri nu tocmai placute... Nesimtiti care se baga in fata fara niciun pic de rusine, sau teama ca si-ar putea lua un pumn in fata de la vreunul mai nervos de fel... Echipa de televiziune iesind din cladire... Scos hartoagele, stampilat- pentru asta am stat la rand 45 de minute... Nimic impresionant ati putea zice, dar ajunsa acasa, pe la ora 19 vad la TV ocazia cu care echipa de televiziune se deplasase la CNAS... Nu, nu era nicio conferinta prin care sa se aloce fonduri pentru spitale, pentru proteze, sau pentru handicapati... Era ziua de nastere a directorului... Chef de chef, prajiturele, bauturi, rasete de functionari cu gura pana la urechi, toate astea la ora 11.30 dimineata, in plin program... Iar prostimea la rand in fata cladirii... Chiar m-am bucurat ca am vazut si eu cum se descurca oamenii de rand, care nu au o usa deschisa la cutare sau cutarica... Gata cu Romania noastra acum...
Azi mi-am refugiat epuizarea psihica in epuizare fizica, si am urmat exemplul nepoatei mele, care facea curat cand astepta rezultatele examenului, ca sa nu se streseze... Curatenie generala, activitati casnice, cum le numesc eu... Si tot nu m-am simtit utila...
Mi-am amintit ca cineva m-a indemnat acum cateva luni sa traiesc clipa... Insa acum nu cred ca e de ajuns doar clipa... Trebuie sa invatam sa traim in perspectiva, clipa de fata nedainuind o saptamana, o luna, o vesnicie, ci doar atat- o simpla clipa, masurata in miimi de secunda... Ar trebui sa invatam ca ceea ce facem sau spunem sau ne dorim azi ar putea sa aiba repercursiuni asupra viitorului nostru... Ca ne poate face fericiti, sau ne poate afecta, in masura in care stim sa alegem in clipa de fata... Poate va intrebati ce-mi veni cu clipa de fata si cu viitorul, dar momentul inscrierii la facultate este atat de aproape, si trebuie sa stim ce sa alegem, sa pariem pe optiunea noastra... Sa alegem ceva de viitor si care ne poate asigura o slujba de succes atat aici, cat si in strainatate, acum cand orizonturile sunt tot mai largi, iar granitele ni se deschid de la an la an... Deci, indemnul meu este sa faceti o alegere cu cap, sa alegeti mai bine o facultate sau doua bune, decat zece si proaste, din punct de vedere al organizarii si al oportunitatilor pe care le ofera...

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

Itinerariul unei duminici de octombrie