5 Iulie 2008

Uitasem de mult cum e sa ma simt asa... Adica, atat de bine si de fericita incat sa nu-mi pese de zgomot, de tzancii isterici sau de vantul de afara... Sa simt un nod atat de placut in gat, in stomac... Si stiu ca n-am fost singura... Nu m-am agitat deloc, nici azi-noapte, nici de dimineata, insa de la 13.30 de cand m-a sunat Pesi, care a stat la locul faptelor de pe la 11, si am aflat rezultatul, traiesc o stare de forfota interioara... La inceput mi-am spus ca e mai mult decat mi-as fi putut dori... Iar acum, dupa ce am si incercat sa trag un pui de somn, dar am esuat pentru ca sunt mult prea extaziata ca sa nu traiesc sentimentul ci sa-l dorm, sunt multumita de mine... Unii o sa spuna: "Da, tipic Oanei... Mereu plina de ea...", stiu ca asa o sa fie... Sunt multumita ca nu m-am dezamagit pe mine, ca nu am muncit si m-am stresat in zadar, ca nu mi-am dezamagit parintii, care mi-au fost alaturi in fiecare secunda si mi-au promis ca vor fi, indiferent de ce se va intampla... Ca nu i-am dezamagit pe oamenii carora le-a pasat de mine, care mi-au urat bafta si m-au sunat zilnic ca sa ma intrebe daca am reusit sa scap vie din probe, si carora nu am cuvinte sa le multumesc indeajuns... Ca nu mi-am dezamagit liceul, care mi-a fost o a doua casa timp de 4 ani de zile... Ca nu i-am dezamagit pe profesorii carora le-a pasat cu adevarat de activitatile noastre... Ca nu am dezamagit colectivul 12D, in care cu totii am fost, pana la sfarsit, niste adevarati invingatori... Ufff...
Ceea ce ma uimeste e faptul ca suntem mult prea bulversati de tot ce ni s-a intamplat azi... Mult prea euforici ca sa ne bucuram cu adevarat, sau poate mult prea obositi... Am preferat sa ne sarbatorim victoria mancand fructe, dormind sau zbenguindu-ne prin casa... Da, de cateva ore topai prin casa, cum n-am mai facut de nici nu mai stiu cand... Oricum ne-am manifesta, rezultatul de azi va ramane mereu al nostru, al fiecaruia, ne va reflecta valoarea si ne va face mandri mereu... Mandri de munca noastra, si de faptul ca in aceasta reusita un rol important l-a jucat "Unirea"...
Pentru ca am fost fetita cuminte, mama mi-a facut prajitura, iar unul din lucrurile care mi-au completat fericirea zilei de azi a fost aluatul crud de pandispan... Ce, n-ati mai auzit de oameni care mananca aluat? Ei bine, eu o fac, si inca de mica... Cand a intrat pe usa, tata m-a amenintat ca ma bate, pentru ca am luat o nota prea mare... Bunicii mi-au plans la telefon, iar restul lumii s-a manifestat care cum a apucat... Si le multumesc pana si acelora care au fost cu o farama de gand alaturi de mine...