Puncte

-
  •  Azi mi-am petrecut ziua, toată ziua, în pat. Mă dor genunchii, în special cel drept, care tot îmi sare (deh, bătrâneţile), ma doare spatele, m-am trezit de cu dimineaţă cu o durere în ceafă, dar, din fericire, a trecut repede. 
  •  Cu tot statul între perne şi cu patura trasă până la ochi, n-am reuşit să dorm decât jumătate de oră. Vecinii mei au splendidul talent de a găuri pereţi şi a bate ţevi intocmai la orele amiezii, când vrea şi omul să se odihnească. Deh, nu toţi îşi petrec timpul stând...
  •  Nu mai suport ploaia. Nu se întrezăreşte nici măcar un centimentru pătrat de cer, de lumină, de speranţă de soare. Cred că ploaia şi umezeala îmi cauzează durerile astea groaznice şi indispoziţia.
  •  Mă bucur că ieri am făcut o faptă bună pentru o persoană pe care o iubesc. Mă bucur că a ieşit lecţia de franceză:D.
  •  Până vineri trebuie să găsesc şi să cumpăr o floare frumoasă. În ghiveci, pentru ca nu sunt o fană a celor tăiate. 
  •   Trebuie să merg la teatru. Am făcut o pauză de vreo lună, şi deja simt că nu mă simt bine. Avem de ales între două piese: "Butoiul cu pulbere" sau "D'ale Carnavalului". Promit şi o mini-cronică PrinBraşov:).
  •  Vreau la Operă, dar mă îndoiesc că mai am timp şi pentru aşa ceva. 
  •  Mâine dimineaţă plec la Bucureşti. Sau La Mitici, cum i-ar spune unii. Iar. De data asta, mă rog să plec de-acolo întreagă, pentru că ştiţi voi- miting-uri, proteste, sindicalişti turaţi...
  •  În următoarele ore vreau să-mi ocup timpul cofetărind nişte cornuleţe. Cu gem de mere:D.

Comentarii

Răzvan Ionuţ Dobrică a spus…
De la "D'ale Carnavalului" o să ieşi cu crampe la stomac din cauza râsului. La "Butoiul cu pulbere" îmi propun şi eu să ajung.
18 mai 2010 la 20:50
Andrei a spus…
„Butoiul cu pulbere” e mai actuală. Dacă îți place genul, e numai bună. A, și se înjură pe ici, pe colo, asta așa, să nu zici că nu te-am avertizat. Se înjură, dar se înjură cu stil.

Acum să nu crezi că asta e chintesența piesei, dar nu vreau nici să bag spoilere, că ideea e să mergi s-o vezi.
18 mai 2010 la 21:27
Oana a spus…
Răzvan, Caragiale e unul din cei mai buni prieteni ai mei, atunci când mă aflu într-o pasă proastă:))

Andrei, am văzut ce era mai rău în materie de înjurături teatrale în cadrul piesei "Colonelul şi păsările". Înjurături multe, acting-uri perverse, şi totuşi, o piesă excepţională:D.

Merci amândurora de sugestii:)
18 mai 2010 la 21:53
Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

De ce îmi vine să sparg televizorul când îl văd pe Berceanu

-
Imagine
Azi, piticotul de Boc a făcut video-conferinţă cu prefecţii din toate judeţele , şi, umflându-se în pene, i-a ameninţat că, de se vor lăsa luaţi pe nepregătite de avalanşele de ninsoare din următoarele zile, iar drumurile vor deveni impracticabile, tot el le va zgâlţâi scaunele până ce se vor trezi pe jos. Nimic rău în luarea asta de atitudine, pentru că şi mie îmi vine să dau cu toate autorităţile de podea când le aud veşnica placă "ne-a luat pe nepregătite", preferând să dea vina pe "şoferii nedotaţi cu lanţuri antiderapante" (de parcă vreo maşină ar putea să parcurgă distanţe de zeci de kilometri cu lanţuri antiderapante!) Dar tare-aş vrea să îl şi văd pe Boc-cel-Viteaz smulgându-le judeţele din palme coleguţilor lui de partid, căci, deh, ştiţi şi voi vorba ceea: Corb la corb nu-şi scoate ochii. În cadrul întâlnirii, de-a dreapta lui Emiluţ (că tare bine îi mai şade cu diminutive!), şedea împăunat domnul Berceanu. N-am apucat niciodată să scriu despre el aici...
Citeşte mai departe...

Itinerariul unei duminici de octombrie

-
Imagine
Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
Citeşte mai departe...