Simplu, Oana

Ei bine, e 12 noaptea, tusesc sec si zgomotos, mananc bomboane de menta cu kilogramul... Incerc sa ma conving ca e mai bine asa cum vreau eu... Tania vine si-mi rastoarna teoriile... Cat despre accesibilitate, lasa Pesi, o sa vezi tu... Cum zice si tricoul Oanei- Sooner or later he'll be mine... Si o sa ii fur si geaca de pimp, si manusile, si o sa facem si nunta, si o invit si pe mama ta... Si o sa-l chem si pe Garou sa-mi cante, acompaniat de un taraf de pe la noi... Videoclipul e pentru Pesi- i-am promis aseara...

Dupa pronosticul meu de ieri, bineinteles ca nu m-am simtit bine intru totul... Gatul ma chinuie, desi nu stiu de ce ma mai mira, atata timp cat am amigdalele alea nenorocite umflate si vara, pe canicula... Doesn't matter, life goes on with or without them... Dupa ce am fost trezita in mod insistent de 2 ori, din mirificul meu somn de duminica dupa-amiaza, de catre scumpa mea Pesica, m-am lasat scoasa din casa, desi dispozitia mea era cu totul alta... Am iesit si eu precum fluturasii la soare, si am vazut ca mai iesisera si altii dornici de o gura de aer mai cald decat in ultimele saptamani, dar surpriza- cand am ajuns in oras, un frig de-ti inghetau si nas si maini si toate cele... Nicidecum plimbare in aer liber de prea lunga durata, ci doar refugiul langa o cana de cafea si ceai cald... Discutii de pensionari, cu amintiri din copilarie, mici barfe si rasete ca-n vremurile bune... Imi place asa de mult cand vad nasucuri inrosite de frig si incalzite intr-un loc cald si prietenos....

Nimeni nu ar reusi sa aprecieze mai mult tot ceea ce am si toate sansele pe care viata mi le ofera, ce-i drept si cu un pic de munca din partea mea, decat cineva care n-a avut parte de asa ceva... E unul dintre oamenii pe care ii iubesc cel mai mult in viata asta, si care mi-a oferit tot ceea ce mi-am putut vreodata dori, si mi-a asigurat poate cel mai frumos trai, in comparatie cu al lui, sau cu al multor altora... Am avut, cred, prima discutie serioasa, cu cineva matur, cel putin mai matur decat mine, despre ceea ce va urma... Si trebuie sa recunosc ca m-a convins, daca nu in totalitate, macar 80%, ca altii si-ar da viata sa aiba parte de ceea ce am eu... Doar ca eu sunt ori nemultumita, ori am fobii aiurea in legatura cu tot felul de lucruri si situatii si mai aiurea... Mi-a deschis ochii inspre a vedea ca sansele mele sunt insutit mai multe decat cele de pe vremea parintilor nostri, spre exemplu, iar optiunile noastre de viitor de asemenea, nelimitate... Toate astea, la care se ada...

Am o stare indescriptibila... Nu mai am notiunea timpului- azi e luni, maine e vineri... Ce Dumnezeu, oare chiar am innebunit in astea 3 luni, in care n-am avut nicio activitate stabila??? Astia zic ca a inceput weekend-ul... Ciudat... Ar trebui ca lumea sa aiba pofta de viata, dar nu... Vremea ne impune o letargie- si-a spus ca au fost vreo 2 zile in care am vazut si noi Soarele sus pe cer, si am mai aruncat un pulover de pe noi, nu se mai poate- trebuie neaparat inca vreo luna de ploi plictisite, strazi ude, nori pana pe pamant si temperaturi de -10 grade... Incalzire globala, bla, bla, we know already... Intrebarea-cheie e "Unde e vara pe care meteorologii ne promiteau prin iulie ca va dura pana in octombrie?" ... Daca cineva o gaseste, spuneti-i sa ne mai trimita cateva grade cu+, pentru ca marii "experti" au anuntat deja lapovita si ninsoare la munte... Great- dupa ce totul e groaznic, zapada mai lipseste, lanturi antiderapante si sacul cu nisip dupa noi... Nu ...

In primul rand, La Multi Ani tatalui meu, care a mai adaugat inca un an la cei multi pe care ii are... In al doilea rand, nici nu stiu de ce m-am trezit scriind, tocmai azi, care inafara aniversarii din "famelie" nu constituie nimic cu adevarat special... Alergatura de dimineata pana inspre amiaza, dintr-un colt intr-altul al orasului... Caldura placuta, desi tomnatica in puterea ei, soare zambitor, dar retinut... In rest, zambete pana la urechi pe chipul meu... Cu manusile albe, a reusit sa faca minuni... Parca si magicienii folosesc asa ceva, nu-i asa? Demult nu mi-am simtit corpul si spiritul plutind prin aburi de extaz... Ba nu, mint... Nu e extaz, e dorinta de fericire... Smiles, smiles, smiles, everywhere... P.S. Nu ma bagati in seama.

Sunt prost dispusa... Mai prost dispusa decat de obicei... In mare parte, vremea poarta vina dispozitiei mele... Pe langa asta, faptul ca a venit timpul sa strang frumusel toate hainele de vara si sa le infund in dulap, daca imi este permisa expresia... Mi-e groaza... De frig, de culoarea deprimanta de afara... De faptul ca a nins pe Transfagarasan, desi de-abia am trecut de jumatatea lu Septembrie... Totul e ud si rece... Bate vantul si daca scoti nasul pe fereastra iti ingheata instantaneu, unde mai pui ca bate vantul de ai zice ca e iarna in toata regula... Ma gandeam ca anul trecut, ultima sesiune de solar natural am facut-o la 1 Octombrie... Anul asta, nu mai e nicio sansa, oricat as incerca eu sa fiu de optimista... As vrea sa intru in hibernare si sa ma trezesc la primavara, cand soarele ne va zambi de pe cer din nou, cand gazele vor zbura bazaitoare, cand nu va fi nevoie de haine groase si monotone...

Thank you all for the great hours we've spent together...

15 Septembrie... Ziua in care am revenit la scoala, dar nu asa cum am facut-o de-a lungul anilor, ci mai degraba ca niste rascolitori de amintiri frumoase... Inca de la primul pas in interiorul curtii liceului, in care am parcurs kilometri in atatea pauze, in care am ras de "aia mici", am simtit ceva aparte, si stiu ca nu am fost singura... N-a fost tristete- a fost mai mult o senzatie de instrainare de tot... De tot ce era al nostru, si acum a devenit al altora... Pana si aerul de beci, de la intrarea in scoala, a ramas neschimbat si inconfudabil, si daca ar fi sa-l simt si peste ani, tot mi-ar aminti ceva... Coridoare intesate cu oamenii care sunt indeajuns de norocosi ca s-au nascut mai tarziu decat noi, si mai au sansa de a petrece inca ceva timp in "Unirea"... Tot ce sper sa nu le lipseasca e intelepciunea de a pretui timpul... V-am vazut zambetele, neschimbate... Zambete usurate de "povara" invatatului si venitului la scoala, dar in acelasi timp, int...

E pentru prima data, dupa 12 ani de zile, cand nu ma gandesc ca maine incepe scoala... Nu stiu daca ar trebui sa ma bucur... Dar oricum, nu ma pot bucura- mi-as fi dorit din tot sufletul, si nu mint cu nimic, sa fi putut sa mai stau macar un an in scoala... Sa mai stau cu Pesi in banca noastra, sa mai radem ca doua zapacite, sa mancam "furseci" si alte alea... Gata cu sentimentalismele... O data cu venirea toamnei, ceva schimbari s-au produs in atmosfera... Pe langa aerul ce deja miroase a iarna seara, in special, aseara am simtit pentru prima data in anul acesta fosnet de frunze uscate sub picioare... Aglomerate sub niste banci, si pe o alee stramta dintre blocuri, batute de vantul ce le risipea izul de uscaciune, zdrobite apoi de pasi, sub greutatea trupurilor ce-si croiau drum prin mijlocul lor... A avut farmec, si pot spune ca se compara cu sentimentul acela de incantare pe care il ai primavara, cand invie prima musca- cand ai certitudinea ca vine caldura... Frunzele cazu...

Pentru ca tot vorbeam, acum cateva saptamani, despre talent, non-valoare vs. muzica buna, aici e dovada ca se poate si la noi...

Azi se implinesc 7 ani (!!!) de la atentatele teroriste de la WTC... Nici nu vreau sa-mi amintesc ce mi-au provocat imaginile acelea desi eram destul de mica pe-atunci, insa destul de constienta incat sa-mi dau seama ca nu vor aduce nimic bun... Si asa a fost- razboiul din Irak dureaza deja de ani buni, 6 la numar daca nu ma insel, iar rezultatele si inversunarea stupida a Statelor Unite de a continua sunt dezastruoase... Imediat scapam de prima jumatate a lui septembrie, si ne afundam din ce in ce mai mult inspre toamna adevarata... Diminetile devin din ce in ce mai racoroase, nu prea mai tine sa iesi din casa fara pulover, dimineata si seara... Cat despre padure, nu mai e galbena, ci roscat-maronie, cu petice rosii ici-colo... Ralu mi-a spus ca deja se simte miros de toamna si in frunzele de pe trotuare, dar inca refuz sa cred ca e frig... Inca imi tin linistita sesiunile de solar natural, si ma bucur de raze, in iarba inca verde... Apusul vine si el mai devreme... Observ asta din fa...

Cu totii cunoastem senzatia de "nu credeam sa ajung sa traiesc asa ceva"... O avem fie in cele mai nefericite momente, dar si atunci cand nu ne vine a crede ca timpul zboara, si ajungem sa traim senzatii si sa participam la evenimente la care nici nu visam... Eu n-am crezut niciodata ca o sa-mi vad verisoara, pe Ioana, mireasa... Pur si simplu, traiam cu iluzia ca suntem inca copii... Copii fericiti, care ne jucam la Dobarlau, cu puiul de caprioara... Iarna, parintii ne legau de masina cu sania- ce vremuri, si ce n-as da sa fiu iar atat de inconstienta sa fac asa ceva... Acum, tin prea mult la integritatea corpului meu, ca sa ma mai dau cu sania, cu atat mai putin trasa de masina... Desi mai mare decat mine cu vreo 10 anisori, pot sa spun ca Ioana a constituit mereu un model pentru mine... Model de ambitie, pentru ca n-a fost ceva pe lumea asta care sa-si puna in minte si sa nu obtina, model de reusita, pentru ca dupa ani si ani de scoala si-a construit o cariera la care mult...

Am avut ceva de furca atunci cand a trebuit sa scriu data de azi... Nu-mi vine sa cred ca mai sunt 3 luni din an, si totul, fie bun, fie rau, a trecut cu viteza luminii... Imi place ca mai simtim umbre de vara, raze calde si parfum de iarba... Frunzele copacilor devin din ce in ce mai galbene, iar in "varful" padurii pe care o zaresc de pe fereastra camerei a aparut un copac rosu-aramiu... N-am spus niciodata ca toamna nu e frumoasa... Fiecare are farmecul ei, dar niciun anotimp nu reuseste sa-ti dea energia si cheful de viata sub soare cum o face vara... Mais alors, c'est fini... In ultima vreme sunt sabotata, sau poate sunt eu paranoica... Ceea ce se voia a fi blogul de alaltaieri a fost distrus pentru totdeauna de "tipii cu netu' "...Pff... Apoi, marti,am inteles de ce Spike, din Tom & Jerry, tipa din toti rarunchii cand ii intrase un cui in talpa piciorului... Am patit-o si eu, am tipat si eu, insa n-a fost de-ajuns ca sa nu pot incalta pantofi cu to...

De cand ma stiu detest ziua asta, pentru simplul fapt ca incheie vara... Si acum trec printr-o depresie ce ma apuca la fiecare sfarsit de vara, si in special, la gandul ca vine toamna, iarna, frigul... Oricum, de cateva zile nu prea am mai fost rasfatati cu raze fierbinti de soare, cu vant cald si placut, ci mai degraba prost-dispusi cu nori si vant rece, fara sa mai pun la socoteala faptul ca ieri m-am imbracat cu mult prea multe haine... Nu imi mai place, si vreau iar vara... Pentru ca e ultima zi din vara asta, m-am gandit sa imi fac un bilant al tuturor chestiilor pe care le-am facut... De obicei fac bilantul anului, dar acum, fiindca plang vara ce tocmai isi scurge ultimele ore, ma gandeam ca n-ar fi rau deloc sa vad si sa vada si lumea cu ce ma pot lauda... Pai, (Oana, o fraza civilizata nu incepe niciodata cu "pai", dar fie...) vara a debutat cat de cat glorios... Cu zambete de soare, si zile mai lungi decat noptile... La inceputul verii traiam, culmea, sfarsitul celor...