Dacă vreţi ca după o săptămână de muncă, să vă relaxaţi, să vedeţi nişte locuri frumoase, şi să respiraţi aerul îmbibat de mirosul frunzelor uscate de toamnă, vă recomand traseul Braşov-Buneşti. De nu vă veţi lăsa păcăliţi de pâlcurile de ceaţă întâlnite în cale, la o distanţă ce se parcurge uşor în timp de o oră (atenţie la radare, totuşi!), veţi ajunge la Mănăstirea Buneşti, ce poartă hramul Sf. Gheorghe. Ştiam de vreo 2-3 ani despre existenţa lăcaşului de cult, însă duminica trecută am fost pentru a nu ştiu câta oară invitată... şi n-am regretat că am dat curs invitaţiei. Situată într-o vale, la capătul unei şosele şerpuite (reabilitată, of course , de către CJ), mănăstirea (de maici) constă într-o bisericuţă superbă, înconjurată de chilii străjuite de nişte aranjamente florale aparte, toate extrem de bine întreţinute. De linişte... e linişte cât pentru tot Pamântul. Locul e rupt de lume, în jur sunt doar câteva dealuri, pe care s-ar putea să pască nişte oi. În rest, eşti doar tu şi...
E bine ca am trait si asa ceva...Ca am avut sansa sa vad cum pot fi cu adevarat oameni despre care credeam ca nu exista secrete, ca am putut sa imi pun unele intrebari...Concluziile- la fel de multumitoare...A trecut numai o zi, o zi in care aproape am uitat...Sau poate doar cred ca am uitat...Nu, nu ma mint...Imi propun asta: sa consider faptul, sa spunem, un scenariu de film siropos...Sirop amar ca de pelin...E bine ca nu m-a afectat mai mult decat era necesar...Ar fi fost picatura ce umplea paharul de stres...
Comentarii