Simplu, Oana

Mai sunt 12 ore pînă schimbăm anul... Dimineaţa, cînd am deschis ochii, am crezut că visez... Nu prea-mi vine a crede că au mai trecut atîtea şi atîtea zile din viată... Agitatia lumii continuă... Vecinii mei asamblează mobila- da, pană şi astăzi, bat sniţele, repară ţevi- fiecare cînd poate, şi cînd îl duce capul... Oricum, atmosfera e de vis, întocmai aşa cum mi-o imaginam... Îmi place să fac haz de necaz, nu mă mai agit:)) Mi-e silă să ies din casă, pentru că în momentul deschiderii uşii de la intrare, te loveşte un miros de friptură- carne, adică, şi eu nu suport carnea... Eu sunt liniştită- mi-am băut cafeaua, am stat cu Bubu la căldură, am făcut revista presei, şi acum aştept ca mama să termine prăjitura... Mi-am promis aseară să fac bilanţul anului, pentru că viaţa noastră e exact ca şi o firmă- trebuie să-i analizăm evoluţ ia, sau involuţia în anumite cazuri, spre a stabili ce investiţii sau schimbări să facem... N-o sa analizez situaţia pe luni, pentru că pur şi simplu daca mă...

Daca ma mai intreaba cineva unde petrec Revelionul, sau mai rau, indrazneste sa imi ureze petrecere placuta, ii urez si eu sa-l fereasca Dumnezeu de vreo palma ce tocmai se lanseaza impotriva-i... M-ati exasperat oameni buni! Ce-i asa de greu de inteles ca nu imi pasa de noaptea de maine?! Mi-e total indiferenta, si nu ii inteleg pe cei care s-au bulucit astazi, precum tatarii in asediu, prin magazine, magazinase, hypermarket-uri si tot setul... Ce naiba, chiar ati terminat tonele de provizii facute inainte de Craciun, sau sunteti vreo specie mutanta, cu 5 guri si 10 stomacuri? In fine, nu vreau sa devin o disperata, si sa fac parte din tabara voastra... Imi propun ca maine dimineata sa imi fac bilantul anului.., Cu bune, cu rele, mai mult rele, dar asta e- totul trece... Am petrecut cateva ore in compania unora din cei mai simpatici oameni pe care-i cunosc, motiv pentru ca Pesi sa faca ceea ce se poate observa in poza de mai sus:))

De vreo jumatate de ora ma tot invart, sucesc, inchid, deschid fereastra cu blogul, si nu ma pot decide ce sa scriu... Am fost scoasa la plimbare- intocmai ca un caine, la "walk-ul" de dimineata... De la aerul curat parul meu cel straight miroase a iarna, si-mi place... Mananc fursecuri din cocos- in intregime din cocos, ma fac fericita... Ma tot uit la floarea care imi tine companie pe birou, si care a inflorit acum, de Craciun, desi nu prea e sezon- ii multumesc si ei... Afara a mai nins un mic strat de alb, iar Bunlocul pe care il zaresc de la fereastra, e de asemenea perfect de alb... Vreau acolo, dar mi-e sila de locurile invadate de oameni... N-am vrut sa scriu bucuresteni, pentru ca multi din cei ce ma citesc s-ar fi suparat... Imi place ca desi e luni, orasul e inca linistit, nu e freamat de masini, cu atat mai putin de oameni- poate ca are si gerul un merit... Ma gandeam aseara sa scriu despre ceva foaaaarte amuzant, dar nu sunt in mood-ul meu ironic la ora asta... M...

De cand ma stiu, ma deprima ultima zi a sarbatorilor... In special de Craciun, parca e menita sa ne demonstreze inca o data ca minunile dureaza doar 3 (trei) zile- trist... Azi e prima zi, dupa inca vreo 2 petrecute numai lenevind si mutandu-mi corpul inert dintr-un pat in altul, in care mi-am zis "GATA! Trebuie sa ma misc!"... Noroc ca, desi sunt gurmanda si destul de pofticioasa, am o limita in ceea ce priveste mancarea- doar n-o sa pun la loc in 3 zile toate cele 4 kilograme de care am scapat in ultima vreme... Pentru ca lunea mi-am petrecut-o asistand la pregatirea mancarurilor, si "am degustat" de la maioneza de casa si creier pane, pana la cozonaci si alte prajiturele aromate, azi trebuia sa "iau" aer- altfel nu se mai putea... Am gasit locul in care miroase a alb, desi nu e cel la care ma gandisem initial, si in care din pacate momentan nu se poate patrunde decat cu elicopterul, in care zapada troneaza peste tot ceea ce a insemnat vegetatie si pest...

As fi vrut sa va povestesc cu ce m-am "ocupat" zilele astea, dar prefer sa va arat si voua cu ce m-am delectat azi... Auditie placuta:) !

M-am tot gandit de cateva zile, ce-ar trebui sa va urez, ce fraze ar trebui sa incropesc, in asa fel incat sa nu sune a ceva ce-ati mai auzit si a devenit deja cliseu... Si mi-am amintit de ceva ce citesc eu, de vreo 3 ani incoace, in fiecare zi de Ajun de Craciun - am gasit un mic dar perfect pentru voi, care va va face sa va ganditi de 2 ori inainte de a-i cere Mosului cine stie ce extravagante, in vreme ce unii oameni nici nu simt spiritul sarbatorii... Tot ce-mi mai ramane mie de spus e ca va doresc sa aveti parte de toata sanatatea din lume- daca o avem, putem cu usurinta sa fim fericiti si sa dobandim tot ceea ce ne dorim cu ardoare... CRACIUN FERICIT, dragii mei!!! Poveste De Craciun Cu foarte multi ani in urma, atat de multi incat le-am pierdut sirul, traia intr-un orasel din sudul Braziliei un copil de vreo 7 anisori, pe nume Jose. Isi pierduse parintii inca de mic si fusese adoptat de o matusa zgarcita, care, desi avea o gramada de bani, nu cheltuia aproape nimic cu nepotul...

Ieri cred ca a fost sambata... Ba nu- sunt sigura ca a fost sambata, m-am uitat in calendar... De cateva saptamani nu mai deosebesc zilele saptamanii si nici datele... Dupa cum incepusem sa zic, ieri n-am iesit deloc din casa... Am stat cu Bubu, si am dormit impreuna in pat, inveliti cu o patura de lana- suntem doua pisici, stim... Am mancat un castronel cu fistic, si am incercat sa continuu lectura unei carti- nu pot, nu mai am spor si nici chef de citit... Imi amintesc cu ciuda de perioadele prolifice lecturii din viata mea... Au fost luni in care citeam intre 5 si 7 carti... Acum nu mai pot... Imi fuge mintea in alta parte, sau pur si simplu ma trezesc privindu-mi tavanul... Nu c-ar fi ceva interesant agatat de el, dar... Azi e duminica... Acum am intrat in casa- m-am deplasat pe o distanta de 3 strazi de casa... Mi-am imbracat madularele amortite, pentru ca oricum ma dor toate oscioarele corpului si n-as vrea sa agravez treaba, si am pornit... Afara e mai cald decat ma asteptam... ...

Mai sunt 7 zile pana la Craciun, iar eu in loc sa afisez o veselie molipsitoare si sa fredonez Rudolph the Red-Nosed Reindeer, nu fac nimic... Nu sunt nici macar in stare sa zambesc, si sunt putine persoanele care ajung la mine... Mi s-a stricat orice pofta de viata si de sarbatoare... Am trecut azi prin oras, chiar foarte devreme, pe la 7 a.m., si n-am vazut nici pe-acolo mare vanzoleala... Se face economie la electricitate- nimic din tot amalgamul de luminite menite sa ne infrumuseteze Brasovul de sarbatori nu era aprins... Tin minte, ca in anii trecuti, cand mergeam zi de zi, dimineata de dimineata la liceu, admiram intotdeauna Primaria si brazii din fata Prefecturii, care aminteau a poveste de iarna... Acum nimic- orasul nu mai are vlaga... Pana si magazinele afiseaza niste braduti impodobiti cel putin modest, si niste lumini chioare, sau mai rau, inexistente... Imi plac totusi ingerasii ce "strajuiesc" intrarea pe Republicii, dinspre Bdul Eroilor... Nu e nici macar zapad...

Desi ma declar o optimista convinsa, e greu sa tii pasul atunci cand totul se impiedica de indata ce si-a luat avant... E obositor deja sa vad ca totul se da peste cap, jucandu-se cu nervii mei... Azi totul a fost groaznic, tremur toata, nici nu stiu de ce- de nervi, de spaima... Singura chestie amuzanta a fost vizita la salon, cu Bubu... Trebuie si el sa se pregateasca si sa se faca frumos pentru sarbatori... Si s-a facut... E drept, cu putin mai multa miorlaiala si zgarieturi... Nu va pot spune ce razboi s-a dus in cadita aceea... Sticlele cu sampoane zburau, el fiind dornic sa se catere pe faianta, doar, doar o scapa de apa... Pana si doctorul veterinar s-a amuzat copios, laudandu-l cat e de vorbaret... In final, cu chiu, cu vai, am scapat de surplusul de blanita, de varful gherutelor, unde mai pui ca e si un baiat frumos mirositor:))

Mi-e dor de parfumul tau... Si cand ma gandesc ca niciodata n-am avut curiozitatea sa stiu macar din ce sticluta provine...

Mosul si-a retras cadoul facut romanilor in urma cu cateva zile... Dar l-a inlocuit rapid cu Mister Emil Boc care face Poc (vezi secventa din emisiunea lui Andrei Gheorghe, cand domnul sus numit s-a pierdut la 3 metri sub decorul din platou)... Mosul a crezut de cuviinta ca Romania merita un prim-ministru mai tanar, mai in putere si mult mai hotarat decat "Draga Stolo"... Cam asa e... Daca e sa ma iau dupa CV-ul dumnealui, care e destul de stufos fata de al altor somitati politice, ca Vanghelie de exemplu, as zice ca e exact ceea ce ne trebuie... Cine nu ma crede, e liber sa dea un click si sa vada cu proprii ochi: http://www.cdep.ro/pls/parlam/structura.mp?idm=48&cam=2&leg=2000&pag=0&idl=1 Cam acesta ar fi ambalajul noului cadou... Pe masura ce mandatul se va scurge, ne vom da seama si de continut- asta daca nu cumva, saptamana viitoare, se va desemna un nou premier...

Desi ar fi recomandat sa fiu pe taramul viselor acum, n-am putut sa ma abtin sa nu trec si pe aici... Dupa un weekend de relaxare, cum a spus Ralu, de maine sunt pusa pe fapte mari... Toata saptamana am fost stresata din cauza ca in ultima vreme mi-am neglijat iubita... Ca sa fiu mai explicita, am umblat vreo 10 zile cu RCA-ul expirat, pana m-a sunat biata domnisoara, care se ocupa de toate hartoagele astea la toate masinile, sa-mi spuna senina ca as putea incasa in orice secunda o amenda de toata frumusetea daca nu-mi misc oarece parti ale corpului inspre sediul societatii respective, cu tot cu banii de achitat... Asta s-a rezolvat, si cand dau sa bag cartea aceea verde sau cum s-o fi numind, in certificatul de inmatriculare, vad scrisa urmatoarea minunatie: data urmatoarei ITP 13.12.2008... Mda... Peste weekend nu cred ca era posibil de rezolvat, insa sper ca maine va fi ok si asta... Ma voi trezi la 7 dimineata maine, ceea ce nu prea-mi place, avand in vedere ca sunt deja in vacanta...

Azi, ca orice om normal aflat in weekend, dupa o saptamana (relativa) de munca, am vrut sa ma odihnesc... Dar, pentru ca la mine intotdeauna trebuie sa existe un "DAR", traiesc intr-o zona atat de prietenoasa a Brasovului si am niste vecini atat de civilizati, incat de dragul lor n-am putut, si pace... La noi la romani, cred ca "batutul covoarelor" este deja un obicei ce face parte din modul de viata al oricarui "gospodar" veritabil... Cand eram mica aveam pe maidanul ala nenorocit, care de cativa ani s-a transformat intr-un parc si mai nenorocit, o bara din aceea "speciala", pentru toti harnicii care doreau sa presteze astfel de activitati... Dupa ce s-au pus astia de la amenajari spatii verzi, albastre, roz in dungi sau cum or mai fi ele spatiile astea, pe facut curat prin oras, au disparut si barele alea... Si nu va pot spune cate multumiri i-as fi adus celui care a avut initiativa... Ca orice alta minune, nici asta n-a durat mult- curand nist...

Nu stiu ce fac altii, dar eu parca sunt pe jar... De azi dimineata parca sunt in priza- am facut curatenie, am sarit tot intr-un picior prin casa si chiar am ras cu gura pana la urechi... Nu stiu daca tot apropierea Craciunului e de vina, sau simplul fapt ca mi-am dat seama ca de cateva saptamani incoace imi irosesc timpul cam aiurea... Ma gandesc cu cea mai mare placere la vinerea viitoare... Miroase deja a vacanta, si de-abia astept sa miroasa si a cozonaci, dar nu neaparat a sarmale... Nu-mi place carnea... Mosul a venit deja, cu un prim cadou, pentru noi romanii- un nou prim-ministru... Batranel, de vreo 65 de ani, cu nevasta si copii, dar care se da mare atlet (vezi clipul de asta vara, cand proaspatul premier inota in mare, in slip si- atat)... Nu stiu de ce, dar tarii noastre ii plac oamenii trecuti de varsta a 2a... Nu ma refer neaparat la popor, care nu stiu cat prefera un mos tagarta, care de-abia isi mai tara papucii prin institutiile de va(r)za ale statului, in locul unuia ...

Cred ca luna asta, dintre toate, are cea mai mare putere de a te face sa-ti pierzi un' doi mintile... Si nu e doar cazul meu- ma bucur intr-un fel... Dupa cum spuneam, de 10 zile, caci atat a trecut deja, parca nu-s eu... Mai mult pierzand timpul si neprestand cine stie ce activitati, fie dorm, fie stau... Sunt fericita ca mi-am intregit colectia de carti pentru scoala- macar atat, daca altceva nu fac... Sunt fericita ca mi-am organizat cat de cat haosul din sertarele biroului... Sunt fericita ca, desi ar trebui sa fie iadul pe pamant zilele astea prin cash & carry-uri, hypermarket-uri, supermarket-uri si magazinase de cartier, azi am reusit din nou sa-mi fac cumparaturile in liniste, si fara sa-mi fie smulse hainele de pe mine... In schimb, m-am enervat in weekend pentru ca vremea a fost una de tot rasul... Duminica am fost pret de cateva ore la Dobarlau, si in loc sa fie placut afara, a inceput sa tune si sa fulgere si pentru vreun sfert de ora a plouat ca vara... Pe drum am ...

Printre cele mai frumoase poze care dateaza din copilaria mea, se numara una facuta cu ocazia unui Mos Nicolae, pe cand aveam eu vreo 3-4 anisori... Imi pare extrem de rau acum ca nu pot sa o scanez, dar va explic in cateva cuvinte cam ce surprinde ea: eu- sezand pe scaunelul meu de mic copil, pe care il pastrez si acum, bunicul meu (matern) sezand pe fotoliu, si amandoi lucrand cu sarg la lustruirea cizmulitelor mele, in asteptarea Mosului... Nu imi pot explica de ce, dar poza asta e atat de vie ori de cate ori o privesc, si inseamna atat de mult pentru copilul ce sper ca nu va pleca niciodata dinlauntrul meu, incat acum mi-au dat lacrimile... Oricum e perioada din an in care ma las cuprinsa de fel de fel de sentimentalisme cu iz de bradut, ghetute si globuri fermecate, asa ca nu ma mira... N-a existat an in viata mea in care Mosii sa nu isi faca aparitia in cizmele sau sub pomul meu de Craciun, si mi-as dori asta pentru fiecare copil din Universul asta... De cand ma stiu, bunicul meu...

Ieri seară pur şi simplu nu m-am putut abţine să nu pomenesc, deşi n-am făcut-o până acum, de criza financiară, şi nu sunt deloc străină de subiectul ăsta... Ca orice om care îşi duce existenţa de pe urma unei afaceri, oricât de mică sau de mare, cu răspundere limitată sau cu o multitudine de acţionari ar fi ea, mă interesează, într-o oarecare masură, aşa-numita criză... Cred că ştiţi cu toţii că punctul de start al crizei a fost în SUA, materializat prin căderea WallStreet-ului şi ruinarea Lehman's Bros. Bank... Incă de la început mi s-a părut cu adevărat serioasă situaţia, având în vedere că bursele înregistrează astfel de scăderi tragice numai în situaţii de criză (pe bune)- vezi căderea bursei americane după atentatele de la WTC, 11 Septembrie 2001... Imediat ce Lehman's s-a închis, s-a auzit ceva de zguduirea imperiului AIG, care are o sucursală şi în România, bineînţeles... Mugur Isărescu, unul din oamenii cu cea mai bună credibilitate în faţa poporului, a ţinut acea faim...

Azi dimineata m-am trezit la 5... Ce a urmat peste zi a fost inca o batalie... Dar parca si Soarele ne da mai multa putere atunci cand ne zambeste "cu toti dintii"... Se anunta vreme buna si in zilele urmatoare, si vreau sa profit... Ieri am venit pe jos, din centru pana acasa... Mi-era dor sa vad lumea de pe aste doua picioare cu care m-a inzestrat natura... Ah, si am facut si o fapta buna pentru mediu... Nu stiu cum vi se pare voua, dar mirosul de Craciun e din ce in ce mai aproape, chiar daca asa-zisa criza financiara mondiala e mai populara decat insasi sarbatoarea Nasterii Domnului... Insa tind sa cred ca banii nu pot afecta obiceiuri ce se respecta de secole, si nici o buna dispozitie obligatorie in preajma acestei sarbatori... Pentru un somn relaxat, cu vise frumoase, si lung pana dimineata, dupa ivirea zorilor (si nu cu noaptea-n cap, ca mine, azi), luati de ascultati, dragilor... [...] Is this God's experiment In which we have no say, In which were given paradise...

Sau Ziua Nationala a Romaniei... Sau Ziua noastra, a tuturor care, conform datelor din buletin sau a simtamintelor noastre fata de patrie, ne intitulam romani... Nu stiu cat de mult inseamna ziua aceasta pentru voi, nici macar nu stiu daca ati avut curiozitatea de a intoarce pagina calendarului la luna decembrie... Nu stiu daca ati iesit pe strada la paradele ce s-au desfasurat... La noi, in Brasov, a avut loc o alta manifestare, cea cu moastele Sf. Andrei... Nu stiu cati dintre voi ati iesit ca orice roman tipic, la gratar, "la padure"... Sau asta se face de 1 Mai muncitoresc? Ma incurc in sarbatori- oricum nu prea e vreme de gratare acum, in cel mai fericit caz, daca esti un roman get-beget iti poti scoate nevasta la o bere, la terasa din cartier... Ce n-ati vazut? Va zic eu sigur ca ies femeile la bere si singure, fara sa le duca sotii:))... Aberez, dar si astea sunt comportamente tipice romanului, si pana la urma e ziua noastra nu? Sunt sigura ca macar unii dintre voi v...

Mi-e dor sa vad oameni care au timp sa se bucure de lucruri marunte... Care nu au uitat sa priveasca in sus, catre cer si Soare... Care acorda 5 minute Lunii si stelelor, noaptea... Carora nu le e frica sa zambeasca fara motiv... De oamenii care imi strangeau cu incredere mana, si de a caror mana nu imi era sila... De oamenii ai caror ochi spuneau totul, in timp ce gura le tacea... De ieri incoace, imi tot repet ca vine luna decembrie... Si ca e luna in care trebuie sa fim mai buni, sau macar sa incercam... Luna in care trebuie sa invatam sa iertam, sa daruim, dar si sa primim... Mai sunt cateva ore de toamna... Ultima zi a toamnei 2008 am petrecut-o sugrumata de nervi... Din nou... Am incercat terapia prin shopping- a dat rezultate, cel putin in privinta tremuratului... De cateva zile tremur, si lucrul asta ma sperie... N-as vrea sa ma imbolnavesc pentru niste paria ai societatii, chiar n-as vrea... P.S. Le doresc La Multi Ani tuturor celor care isi sarbatoresc azi, de Sfantul Andrei...