Simplu, Oana

    E deja vineri, săptămâna a fost plină, mi-aş dori ca mâine să ajung în locşorul meu preferat ca să prind câteva raze de soare pe pielea-mi, însă nu-mi voi permite decât o scurtă ieşire de complezenţă, căci deh, e 1 Mai, măcar o oră de răgaz merit şi eu.    Activitate mai slabă aici nici că am avut de când blogul ăsta a prins contur, însă există, şi pentru mulţi dintre voi, desigur, momente în care simţi că degetele nu-ţi cad niciodată pe tastele potrivite, şi, implicit, te temi să nu spui prea mult, prea greşit, sau dimpotrivă, prea corect.   O să vină vremuri mai bune şi pentru inspiraţia mea, sunt sigură, nu-i asta o problemă care să nu-mi dea pace. Aprilie se încheie azi. A fost o lună dezamăgitoare la început, prietenoasă la mijloc, şi fierbinte acum la sfârşit. Mă refer, desigur, la vreme. Dar, oricum ar fi, primăvara trebuie iubită.   Şi, nu uitaţi, de mâine e MAI, cea mai frumoasă din lunile de primăvară. Iubiţi-o! Weekend frumos, dragilor! Update : Mi-a zis cineva că m

Da, flori multe şi ciclam :). PS. Am 21 de ani şi 21 de zile.

  Dat fiind că în grădina proprietate personală nu pot face prea mare lucru, din pricina frigului, dar şi a continuului şantier, m-am apucat de "grădinărit" în apartament. Mi-am zis că, pân' la urmă, dacă maman o face cu succes, eu de ce n-aş putea? Dintre reuşitele primăverii, azi vă prezint...   ... Fasolea . Nu ştiu dacă v-am spus, şi nu, nu cred că v-am spus, am un pitic pe creier legat de fasole. Eu urăsc fasolea, nu o mănânc, nici boabe, nici păstăi, mi se pare ceva dezgustător, însă ador planta în sine. Iar dacă e şi soi din acela pătat, a căror boabe sunt mov, alb cu pete mov, sau roz cu picăţele mov, boabe care se formează din nişte flori roşii, cu totul splendide, atunci planta e o adevărată dragoste.   În grădină n-am mai avut fasole de-acum 3 ani, din aceleaşi motive pomenite anterior. Am îngrijit-o şi în gradină de n-am mai putut- o săpam după fiecare ploaie, smulgeam atent orice buruiană, când a mai crescut i-am pus şi araci pe care să se întindă, ce să m

   Ieri, la o cafea băută în compania lui papa , îi povesteam că cei de la FMI visează anticipează că România va avea cea mai mare creştere economică din rândul statelor UE, în 2011.    Oprindu-se din savurarea cafelei, papa zice: Poate or fi vrut să zică 3011!!!

 ... de la vremea urâtă de afară, iată ce-am găsit frumos: Struguraşi. Ştiu, au altă denumire (oficială), dar de când eram mică aşa le-am pus numele.      Narcisă bătută . Nu, nu am molestat-o în niciun fel. Se numeşte aşa pentru că are mult mai multe petale:).   Uitaţi-vă bine. Până la toamnă, florile astea nespus de frumoase se vor transforma în... mere! Cine-a spus că doar noi, oamenii, suntem dornici să ieşim în natură? PS. Dacă am reuşit să vă fac să uitaţi de mohoreala de afară pentru 2 minute, înseamnă că scopul meu a fost atins. Zi uşoară, dragilor! :)

 Personaje:      Ludovic Orban , aspru critic al lui Berceanu. La o privire mai atentă, vă veţi aminti că şi el a fost ministru al Transporturilor, şi a făcut întocmai ce face şi Berceanu, mai precis NIMIC.   Monica Tatoiu , fost director general al Oriflame România. A renunţat la post ca să îşi consacre timpul unor dezbateri televizate cu totul jenante, unde îl apără cu toţi dinţii pe domn' preşedinte Băsescu.   Mugur Ciuvică , personaj inepuizabil, care apare oriunde şi peste tot. În vremurile sale de glorie l-a consiliat pe Emil Constantinescu, iar în prezent investighează oamenii politici...     L.O. : Băsescu consideră că o ţară se conduce întocmai ca un vapor!   M.T. : Un vapor în derivă, asta e România acum!   L.O. : Vapor care e condus de Băsescu!   M.T. : Nu! De Boc!!!   M.C. : Înseamnă că trăiţi în Tanganica, doamnă! Fiecare simte situaţia României pe propria-i piele. Fiecare crede ceea ce crede despre România, şi e oarecum sătul de ea. Tocmai de aceea, sunt curioasă,

   Tocmai azi, luni, când vântul bate cu putere şi Soarele se tot ascunde pe după nori, când aş putea atât de bine să mă cuibăresc în pat şi să citesc sau să învăţ ceva, noii mei vecini s-au apucat de dărâmat apartamentul.   Şi, nu ştiu de ce, dar instinctul meu infailibil îmi spune că situaţia se va perpetua de-a lungul câtorva săptămâni...   Linişte, dragilor... săptămână liniştită să aveţi!

  Decat să staţi îmbufnaţi, puşi pe harţă cu cei din jur, şi să număraţi norii de pe cer, plângându-vă încolo şi încoace de vremea "urâtă", mai bine v-aţi mişca frumuşel afară din case, ca să vă aerisiţi spiritul.   Şi nu, nu trebuie să vă duceţi la 5000 de kilometri de aici ca să găsiţi primăvara. E suficient să priviţi în jurul vostru, la oraşul nostru. Duminică frumoasă! 

    Dacă nu ştiaţi, deşi ziarele urlă de vreo 3 zile, vă anunţ că de anul viitor toţi cetăţenii acestei mirobolante ţări vor avea propria semnătură electronică. Adică şi Băse, şi Patriciu, şi Udrea, şi Becali, dar şi badea Leluţiu şi tanti Viorica din cine ştie ce cătun de nereperat pe hartă.          Toata jucăria asta nouă şi strălucitoare, căci asta zic eu că e, adicătelea portalul e-România, va costa 500 de milioane de euro. Asta în contextul în care în România se moare de foame, spitalele cer pacienţilor medicamente de acasă, profesorii sunt batjocoriţi, bibliotecile evacuate, monumentele istorice demolate, satele neracordate la reţeaua de curent electric au cu Internet wireless, ori drumurile se surpă, autostrăzile sunt invizibile şi Berceanu se scarpină, unde mai pui că "graţie" UE membership- ului nostru va trebui să plătim 750 de milioane de euro pentru salvarea Greciei.   Luminatul ministru al Comunicaţiilor Gabriel Sandu spune că "Înscrierea copilului la şcoa

   Domn' Popescu de la Statistică DGFP Braşov anunţa cu gura până la urechi că "o să ieşim din recesiune, încet dar sigur" .   Însă, domn' primar George (cu accent englezesc, vă rog) Scripcaru îl contrazice. Aflat la inaugurarea unei creşe construite de municipalitate, al nost' primare a refuzat să taie panglica, invocând scuza economiei de criză. A preferat să dezlege şi să strângă grijuliu panglica, returnând-o directoarei creşei, "că mai trebuie şi altădată".   Întotdeauna m-au amuzat oamenii care-şi dau cu stângul în dreptul. Îl includ în categoria aceasta şi pe Ion Popescu, care, dacă nu mă înşel, acum câteva săptămâni se plângea pe la televiziuni în legătură cu încasările slabe la bugetul de stat, iar acum vede totul în roz, alimentând parcă speranţa deşartă celor a care trăiesc cu impresia că aşa-zisa criză va trece făcând nimic, ori trăind din bani veşnic împrumutaţi.   Despre Scripdzi, ce să mai spun? Asfaltăm şi reasfaltăm o bucată de drum

... şi de lipsa ei de maniere atunci când, în pauza unei confruntări premergătoare alegerilor prezidenţiale, s-a "gândit" să se machieze în public.   Ia uitaţi aici ruşine. MARE ruşine!!! Dacă vă întrebaţi cui îi aparţin copitele picioarele din poza de mai sus, ţin să vă anunţ că "mândra" posesoare a acestora nu e nici mai mult, nici mai puţin decât Mrs. Sarah Brown. Da, Gordon Brown are soţie. Dacă vreţi să aflaţi cum şi de ce s-a descălţat, citiţi aici . PS. Îmi cer scuze dacă tocmai aţi luat cina.

     Sunt deja obişnuită cu începerea săptămânii pe la jumătate. Deh, îmi ia mult să-mi revin din atmosfera leneşă de weekend.   Lunea asta dau vina pe vreme, în primul rând, şi pe săptămâna de vacanţă, sau "concediu", cum i-ar spune unii, în al doilea rând. A fost frumos săptămâna trecută- Paşte, aniversare, shopping-uri, cozonaci, ş.a.   Dimineaţă, când i-am zâmbit Soarelui mi-am spus că am energie, că pot trece şi de lunea asta, că pot face ceea ce mi-am propus. Nonsense! Nici măcar n-am ajuns cu Bubu la veterinar, aşa de grumpy şi not willing to see the world am fost.    Patul a fost şi va rămâne cel mai bun prieten al meu. Doar azi. Din când în când, nu strică şi câte-o zi din asta, chit că ai remuşcări după...    Şi, dacă tot avem oră de leneveală ascultăm şi o melodie, ca să fie setul întreg.

Deschid, ca în fiecare dimineaţă, pagina online a Daily Mail. Ce-mi este dat să văd, scris cu litere de-o şchioapă? "Police raid on 'gipsy palaces' of Romania smashes the 'Fagin' traffic gang sending child thieves to Britain". Deschid articolul cu pricina, citesc, citesc, citesc... în josul paginii văd poza unui palat ţigănesc.    Descrierea pozei sună cam aşa: "Profits from child trafficking in Romania are being used to build 'gipsy palaces' such as this one".   Articolul se încheie maiestuos, cu precizarea că "Traffickers begun targeting the UK when Eastern European countries including Romania and Bulgaria joined the EU."    Now, put yourselves in the shoes of a British. N-aţi ajuns să vizitaţi România, dar citiţi un astfel de articol. Cum aţi privi ţărişoara asta est-europeană, şi ce anume v-ar mai putea determina să-i călcaţi pământul? Ministresa Elena Udrea, cu ale sale programe turistice nemaipomenite? Nici gând, vă

"Bărbaţii se nasc miopi."

      Ştiţi deja- la noi, Paştele se rezumă la "Adevărat am mâncat!" , somn, trezit, mâncat, iar culcat, trezit, primit un mesaj cu urări tembele, iar mâncat, ritual repetat timp de 3 zile.   Oricum, părerea mea e că anul ăsta, în comparaţie cu 2009 , lucrurile s-au mai domolit. Totuşi, au mai fost tâmpiţi internaţi de urgenţă, pentru că le rămăsese sarmaua-n gât sau oul pe esofag; au existat consumişti care în cea de-a doua zi de Paşte s-au dus iar la cumpărături, pentru că devoraseră TOTUL într-O ZI. Boierii români au îngurgitat aceleaşi ouă gata vopsite, care au stat, după studiile mele, aproximativ 3-4 săptămâni pe rafturile hypermarket-urilor.    La Înviere n-am fost. A fost şi din cauza fricii de a nu mă îmbolnăvi de la frigul de afară (în caz că aţi uitat, în noaptea Învierii totul a îngheţat bocnă), dar şi din sila de a-i vedea în desfăşurare pe meltenii care se adună, an de an, gata beţi sau pregătiţi pentru a fi, în curţile bisericilor, doar de dragul de a se d

  Da, vârsta celor 20 de ani de care mă temeam în urmă cu un an aproape că au trecut. Mai sunt... 16 ore până la cei 21, căci m-am născut la ora 16 şi 20 de minute.    Mă credeţi că nu ştiu ce să scriu?  Azi, în timp ce pregăteam tortul pentru mâine (vi-l arăt eu, dar mâine, că dup-aia stric surpriza musafirilor), m-am gândit, printre picături, la ce a fost, la cum ar fi putut să fie, la... ultimul an de viaţă, în genere.    M-ar bate Dumnezeu dacă aş spune că a fost rău. Sunt sănătoasă, şi asta e cel mai important. Am cu 4 kilograme mai mult decât aveam în urmă cu un an, dar de săptămâna viitoare mă apuc de sport, am promis, şi revin la normal. Sunt rasfăţată, poate nu întotdeauna, dar nu am ce-i reproşa vieţii, căci niciodată nu mi-a lipsit nimic. Nici n-am deschis bine gura, că am şi avut totul pe tavă. Ok, poate că sunt un pic prea răsfăţată.   Sunt egoistă. Acest aspect se corectase, dar în ultima vreme, cu oamenii cu care se merită să împart ceva mă întâlnesc mult prea rar. Poa

     Cozonaci copţi ieri. Pasca de asemenea.   Vopsit ouă. Roşii, verzi, albastre, şi câteva mov :D.    Drob, sarmale, trei soiuri de ciorbă (din care eu nu mănânc), salate, sosuri, garnituri, prăjituri, şi altele (memoria mă lasăăă!).    Curăţenie (doar un luciu de suprafaţă, curăţenia de primăvară fiind încheiată la începutul săptămânii), schimbat faţa de masă din bucătărie cu una verde cu mere albe. Merge perfect cu perdeaua genială, tot verde, cu pătrăţele albe şi vernil. Dacă vreţi, găsiţi la Ikea.    Agaţat ouă colorate pe crenguţele înmugurite, care aşteaptă cuminţi într-o vază, de câteva zile.    Sunat oameni importanţi, e-mail-uit oameni la fel de importanţi, nu trimitem sms-uri că nu e frumos.   Băut cafea, mâncat o felie de cozonac cu nucă. Superb de delicios (dacă-mi este permisă exprimarea) mai ales că şi eu mi-am adus contribuţia.   Relaxat cu o baie, îmbrăcat pijamale, înfăşurat în şalul mov croşetat. Aştept de câteva ore momentul, mai ales că pe toată durata zilei mi-

  Martie, prima lună a mult râvnitei primăveri, a plecat ieri. Dar au rămas în urma ei narcise proaspăt înflorite, iarbă mai verde decât... iarba, arbuşti înmuguriţi, magnolii ale căror boboci de-abia aşteaptă să explodeze, şi căldura. Căldura asta blândă şi sfioasă, de primăvară. Dintre lunile de primavară, pe care o iubesc pe de-a-ntregul, aprilie e febleţea mea. E luna mea, e luna în care m-am născut, luna în care ploile devin calde, iar vântul scutură moţureii mestecenilor.  Aprilie n-ar trebui definit, ci trăit, pentru că mie îmi pare una dintre cele mai frumoase luni ale anului, alături de iulie şi septembrie. Dar, dacă aprilie ar trebui sintetizat într-o frază, cred că, de departe cea mai nimerită ar fi cea scrisă de poetul Thomas Tusser- "Sweet April showers do spring May flowers." .   V-am spus asta ca să nu vă supăraţi din cauza ploii de azi.:)