Un giorno meraviglioso
Plănuit ieşire în aer liber (şi curat!) de ieri.
Pus în aplicare cu începere azi, de la ora 9:00 am.
Companie: bunica adoptivă, Luca (il piccolo italiano vero) şi Mihaela- proaspăt reîntorşi în ţară + Bubu. O maşină plină-ochi, deci.
Sosire- ora 9:40 am. Bunicul ne aştepta la Dobârlău, cu chaisse-longue-uri întinse şi cafea proaspătă.
With our bathing suits on. Bălăceală continuă, protecţie împotriva soarelui (pen' că deja am schimbat un strat de piele), explicaţii şi viziuni asupra lumii venite din partea lui Luca. Încă vreo câteva săptămâni petrecute în compania lui, şi în curând o să o luăm pe italiană. Şi nu el pe română, aşa cum ar fi normal.
Îngheţată. Cea mai bună îngheţată. Savurată de la nivelul firului de iarbă.
Grătar. De peşte- un crap mare, să ne-ajungă. Saramură sau cum s-o fi chemând, în termeni gastronomici, chestia aia ce conţine apă fierbinte, oţet, sare, cimbru şi alte mirodenii.
Papa mult şi bun. Desert- căpşune proaspăt culese din straturile bunicului + frăguţe.
Siesta în iarbă. Pe pături. În pat. Care pe unde apucă :D.
Vânt. Se aud foşnind doar frunzele viţei-de-vie sub care îmi întinsesem trupşorul. Le văd mişcându-se, şi din când în când, mai aruncă câte-o gâză pe pielea-mi răsfăţată de razele ce pătrundeau prin boltă.
End of siesta. Încă o tură de cules căpşune şi frăguţe. Ca să facem gem. Nici nu ştiu de ce mă entuziasmez, pentru că, oricum, nu agreez gemul de căpşune. Prefer să le zdrobesc, proaspete, de cerul gurii.
Ora 7:00 pm. Când a trecut timpul?! Bathing suits off. Îmbarcare spre Braşov. Orice ca să nu revenim în haosul oraşului. În praful şi zgomotul lui, ce în cantităţi prea mari devin insuportabile.
Duş. Un pic de răcoare prin ferestrele larg deschise. In 20 minutes from now, I'll be dreaming.
PS. Zilele trecute, mă întrebam cum e să fii împiedicată. Zeităţile au pus un pic de botic şi au decis să mă pedepsească aspru. După ce ieri am rupt o pereche de pantaloni scurţi, şi încă una de sandale (şi nu orice sandale), astăzi am reuşit să îmi distrug (sper că nu şi iremediabil) camera foto.
De aceea sper să înţelegeţi de ce postul ăsta NU are poze.
Pus în aplicare cu începere azi, de la ora 9:00 am.
Companie: bunica adoptivă, Luca (il piccolo italiano vero) şi Mihaela- proaspăt reîntorşi în ţară + Bubu. O maşină plină-ochi, deci.
Sosire- ora 9:40 am. Bunicul ne aştepta la Dobârlău, cu chaisse-longue-uri întinse şi cafea proaspătă.
With our bathing suits on. Bălăceală continuă, protecţie împotriva soarelui (pen' că deja am schimbat un strat de piele), explicaţii şi viziuni asupra lumii venite din partea lui Luca. Încă vreo câteva săptămâni petrecute în compania lui, şi în curând o să o luăm pe italiană. Şi nu el pe română, aşa cum ar fi normal.
Îngheţată. Cea mai bună îngheţată. Savurată de la nivelul firului de iarbă.
Grătar. De peşte- un crap mare, să ne-ajungă. Saramură sau cum s-o fi chemând, în termeni gastronomici, chestia aia ce conţine apă fierbinte, oţet, sare, cimbru şi alte mirodenii.
Papa mult şi bun. Desert- căpşune proaspăt culese din straturile bunicului + frăguţe.
Siesta în iarbă. Pe pături. În pat. Care pe unde apucă :D.
Vânt. Se aud foşnind doar frunzele viţei-de-vie sub care îmi întinsesem trupşorul. Le văd mişcându-se, şi din când în când, mai aruncă câte-o gâză pe pielea-mi răsfăţată de razele ce pătrundeau prin boltă.
End of siesta. Încă o tură de cules căpşune şi frăguţe. Ca să facem gem. Nici nu ştiu de ce mă entuziasmez, pentru că, oricum, nu agreez gemul de căpşune. Prefer să le zdrobesc, proaspete, de cerul gurii.
Ora 7:00 pm. Când a trecut timpul?! Bathing suits off. Îmbarcare spre Braşov. Orice ca să nu revenim în haosul oraşului. În praful şi zgomotul lui, ce în cantităţi prea mari devin insuportabile.
Duş. Un pic de răcoare prin ferestrele larg deschise. In 20 minutes from now, I'll be dreaming.
PS. Zilele trecute, mă întrebam cum e să fii împiedicată. Zeităţile au pus un pic de botic şi au decis să mă pedepsească aspru. După ce ieri am rupt o pereche de pantaloni scurţi, şi încă una de sandale (şi nu orice sandale), astăzi am reuşit să îmi distrug (sper că nu şi iremediabil) camera foto.
De aceea sper să înţelegeţi de ce postul ăsta NU are poze.
Comentarii