Recomandări pentru cei plictisiţi de propria quasi-viaţă
Ai trecut de un an, doi, trei sau mai mulţi de etapa liceului. Te duci, sau cel puţin te prefaci că te duci la facultate. Nu te-ai mai duce, dar cumva, cumva, trebuie să le închizi gura alor tăi. Părinţii aia răi, de pe urma cărora trăieşti precum căpuşa pe câine. Părinţii care-ţi subvenţionează shopping-urile în mall, ieşirile pe te-miri-unde cu amicii/ele, carburantul pentru bolidul afişat cu mândrie pe arterele oraşului- mai pe scurt, (in)activităţile şi mofturile cu care îţi ocupi timpul ăla mult pe care îl ai, şi cu care nu mai ştii ce să mai faci.
De la atâtea şi atâtea lucruri pe care le-ai desfăşurat zi de zi, fără întrerupere (că dup-aia zice duşmanii că stai prost) eşti obosit. Atât de obosit, încât în fiecare zi ora de trezire variază între 12 şi 16. Te trezeşti surmenat, şi încerci să încropeşti planuri pentru ziulica ce tocmai începe- pe unde o arzi aiurea, ce gagici suni şi cu care te bagi în seamă pă mess, doar-doar pică-n plasă, ce tovarăşi iei la o cursă cu maşinile, pardon, bolizii. Gata, se duse şi după-amiaza.
Ieşi în oraş, dai o tură, ca să vadă duşmanii că încă merge treburile. Duci la îndeplinire planurile de mai devreme. După, o distracţie bună, o râgâială cu amicii, cauzată de o bere rece savurată pe o terasă cu vedere la corso, vine din nou ora somnului. Nu înainte de a mai da o tură pentru duşmani, ca să moară toată noaptea de ciudă că ce bine îţi merge treburile. Pe la 1-2 sau chiar 3 noaptea, ajungi acasă. Mama ta te întâmpină, însă e prea plictisită ca să-şi mai răcească gura cu tine- că de ce-ai întârziat, dacă nu te-a violat vreuna prin oraş, cu cine ai fost, cât ai băut, alte şi alte... Tatăl tau doarme, fiindcă mâine trebuie să muncească (sau să gândească) banii pe care îi vei toca în următoarea perioadă. Din respect pentru banii lui, calci tiptil până la baie, îţi iei pijamalele fără a face un duş în prealabil pentru a scăpa de duhoarea de bodegă. E timp şi pentru asta, mâine după-amiază, când îţi vei începe tu dimineaţa.
Zi după zi, după zi şi după altă zi. Tu, tot o căpuşă pe spinarea altora. Pardon că te-am făcut căpuşă. Dacă preferi mătreaţa-bradului sau vâsc, îţi spun şi-aşa, că şi-alea tot parazite sunt.
Aceeaşi viaţă lipsită de griji.
Zi de zi, printre activităţile astea multe şi extrem, dar extrem de solicitante, tu mai prestezi şi câte-o meditaţie. Da' profundă rău. Şi uite-aşa începe să te doară de unul şi de altul, de una sau de alta, de unii şi de alţii. Cam tot aşa cum fac duşmanii ăia mulţi şi invidioşi ai tăi. De ce merge ăla acolo, de ce umblă la mare unul cu unul, sau la munte una cu una, altul cu una, aia cu ceilalţi, de ce s-a despărţit aia de ăla, de ce s-a împăcat ăla cu aia, de unde ai putea afla mai multe detalii despre toţi aştia- chestii filosofice rău. Dar te mănâncă să afli detalii. Şi nu te laşi până nu-ţi storci creierul ăla mic şi fără circumvoluţiuni prea multe, cu fel şi fel de aşa-zise picanterii. Suni în stânga şi-n dreapta, duşmani, prieteni, întrebi, te scarpini, exclami, te miri, şi tot nu elucidezi.
Eh, şi uite-aşa am ajuns acolo unde voiam să ajung. Nu mai poţi dormi noaptea de grija ălora, a căror soartă te preocupă de-ajungi să-ţi rozi unghiile. De ce voiam să ajung aici? Ca să-ţi dau sfaturi. Ca să te învăţ, cu bonomie, cum să faci faţă timpului liber care te inundă. Deci, sfaturile mele, pe scurt, sunt:
Nu mai pierde vremea aiurea. Mai ales noaptea, când nu poţi dormi de grija altora, pentru că într-un an, doi, trei, vei face riduri. Şi nu se va mai uita nicio pitzipoancă la tine, nici măcar ca la o bancnotă de 200 de lei.
Nu-ţi mai roade unghiile atunci când nu mai poţi de grija altora. Rosul unghiilor duce la creşterea excesivă a cuticulelor, şi, din nou, nu dă bine în faţa pitzipoancelor.
Găseşte-ţi o pitzipoancă. Poate ea te va ajuta, cu părul ei blond şi unghiile-i din acril, să dai de capăt grijilor ălora de care nu îţi mai stau nici hainele pe tine.
Mergi la shopping. Alături de pitzipoanca de la punctul anterior, pe care presupun că ţi-ai găsit-o deja. Dacă nu, apelează cu încredere la amicii tăi- sunt sigură că au măcar una, două de rezervă în agenda telefonului.
Ieşi la agaţat. Cu pitzipoanca. Ea agaţă, tu agăţi, şi la final vă prezentaţi realizările. It might turn naughty too.
Pune mâna şi citeşte o carte, sau două, sau mai multe. Dar nu împreună cu pitzipoanca, pentru că, fiind blondă şi cu unghii lungi, nu garantez că va putea da paginile.
Fă ceva nou. Dacă nu vrei să te înscrii la Şcoala Populară de Arte, îţi recomand să încerci nişte sporturi extreme. La Cheile Râşnoavei, par example. Pun pariu că găsesc ăia un ştreang, pardon, o cordelină şi pentru tine. Odată ce te vei izbi de-o stâncă, vei lăsa deoparte şi grijile faţă de viaţa altora.
Sparge banii părinţilor pe ceva util. Cum ar fi un bilet de avion către Somalia. Sau o croazieră în Triunghiul Bermudelor. Însă ai mare grijă- fă tot posibilul ca rezervările să fie pe un singur sens, adică dus.
Mai vrei şi alt sfat? Eşti deja trecut. So, make your own life worth the while, and let others live theirs peacefully and as they wish.
M-am tot gândit, în timp ce am scris tot ceea ce am scris mai sus, dacă ar trebui sau nu să rămână la stadiul de simplu draft. Dar neah. În general, nu aloc timp şi efort unor lucruri fără finalitate.
De la atâtea şi atâtea lucruri pe care le-ai desfăşurat zi de zi, fără întrerupere (că dup-aia zice duşmanii că stai prost) eşti obosit. Atât de obosit, încât în fiecare zi ora de trezire variază între 12 şi 16. Te trezeşti surmenat, şi încerci să încropeşti planuri pentru ziulica ce tocmai începe- pe unde o arzi aiurea, ce gagici suni şi cu care te bagi în seamă pă mess, doar-doar pică-n plasă, ce tovarăşi iei la o cursă cu maşinile, pardon, bolizii. Gata, se duse şi după-amiaza.
Ieşi în oraş, dai o tură, ca să vadă duşmanii că încă merge treburile. Duci la îndeplinire planurile de mai devreme. După, o distracţie bună, o râgâială cu amicii, cauzată de o bere rece savurată pe o terasă cu vedere la corso, vine din nou ora somnului. Nu înainte de a mai da o tură pentru duşmani, ca să moară toată noaptea de ciudă că ce bine îţi merge treburile. Pe la 1-2 sau chiar 3 noaptea, ajungi acasă. Mama ta te întâmpină, însă e prea plictisită ca să-şi mai răcească gura cu tine- că de ce-ai întârziat, dacă nu te-a violat vreuna prin oraş, cu cine ai fost, cât ai băut, alte şi alte... Tatăl tau doarme, fiindcă mâine trebuie să muncească (sau să gândească) banii pe care îi vei toca în următoarea perioadă. Din respect pentru banii lui, calci tiptil până la baie, îţi iei pijamalele fără a face un duş în prealabil pentru a scăpa de duhoarea de bodegă. E timp şi pentru asta, mâine după-amiază, când îţi vei începe tu dimineaţa.
Zi după zi, după zi şi după altă zi. Tu, tot o căpuşă pe spinarea altora. Pardon că te-am făcut căpuşă. Dacă preferi mătreaţa-bradului sau vâsc, îţi spun şi-aşa, că şi-alea tot parazite sunt.
Aceeaşi viaţă lipsită de griji.
Zi de zi, printre activităţile astea multe şi extrem, dar extrem de solicitante, tu mai prestezi şi câte-o meditaţie. Da' profundă rău. Şi uite-aşa începe să te doară de unul şi de altul, de una sau de alta, de unii şi de alţii. Cam tot aşa cum fac duşmanii ăia mulţi şi invidioşi ai tăi. De ce merge ăla acolo, de ce umblă la mare unul cu unul, sau la munte una cu una, altul cu una, aia cu ceilalţi, de ce s-a despărţit aia de ăla, de ce s-a împăcat ăla cu aia, de unde ai putea afla mai multe detalii despre toţi aştia- chestii filosofice rău. Dar te mănâncă să afli detalii. Şi nu te laşi până nu-ţi storci creierul ăla mic şi fără circumvoluţiuni prea multe, cu fel şi fel de aşa-zise picanterii. Suni în stânga şi-n dreapta, duşmani, prieteni, întrebi, te scarpini, exclami, te miri, şi tot nu elucidezi.
Eh, şi uite-aşa am ajuns acolo unde voiam să ajung. Nu mai poţi dormi noaptea de grija ălora, a căror soartă te preocupă de-ajungi să-ţi rozi unghiile. De ce voiam să ajung aici? Ca să-ţi dau sfaturi. Ca să te învăţ, cu bonomie, cum să faci faţă timpului liber care te inundă. Deci, sfaturile mele, pe scurt, sunt:
Nu mai pierde vremea aiurea. Mai ales noaptea, când nu poţi dormi de grija altora, pentru că într-un an, doi, trei, vei face riduri. Şi nu se va mai uita nicio pitzipoancă la tine, nici măcar ca la o bancnotă de 200 de lei.
Nu-ţi mai roade unghiile atunci când nu mai poţi de grija altora. Rosul unghiilor duce la creşterea excesivă a cuticulelor, şi, din nou, nu dă bine în faţa pitzipoancelor.
Găseşte-ţi o pitzipoancă. Poate ea te va ajuta, cu părul ei blond şi unghiile-i din acril, să dai de capăt grijilor ălora de care nu îţi mai stau nici hainele pe tine.
Mergi la shopping. Alături de pitzipoanca de la punctul anterior, pe care presupun că ţi-ai găsit-o deja. Dacă nu, apelează cu încredere la amicii tăi- sunt sigură că au măcar una, două de rezervă în agenda telefonului.
Ieşi la agaţat. Cu pitzipoanca. Ea agaţă, tu agăţi, şi la final vă prezentaţi realizările. It might turn naughty too.
Pune mâna şi citeşte o carte, sau două, sau mai multe. Dar nu împreună cu pitzipoanca, pentru că, fiind blondă şi cu unghii lungi, nu garantez că va putea da paginile.
Fă ceva nou. Dacă nu vrei să te înscrii la Şcoala Populară de Arte, îţi recomand să încerci nişte sporturi extreme. La Cheile Râşnoavei, par example. Pun pariu că găsesc ăia un ştreang, pardon, o cordelină şi pentru tine. Odată ce te vei izbi de-o stâncă, vei lăsa deoparte şi grijile faţă de viaţa altora.
Sparge banii părinţilor pe ceva util. Cum ar fi un bilet de avion către Somalia. Sau o croazieră în Triunghiul Bermudelor. Însă ai mare grijă- fă tot posibilul ca rezervările să fie pe un singur sens, adică dus.
Mai vrei şi alt sfat? Eşti deja trecut. So, make your own life worth the while, and let others live theirs peacefully and as they wish.
M-am tot gândit, în timp ce am scris tot ceea ce am scris mai sus, dacă ar trebui sau nu să rămână la stadiul de simplu draft. Dar neah. În general, nu aloc timp şi efort unor lucruri fără finalitate.
Comentarii